Sfântul Francisc din Assisi predicând Cuvântul lui Dumnezeu.

Distribuie cu:

Zilnic, prin faţa ochilor noştri, se perindă chipuri de bărbaţi şi de femei fugind din calea războaielor criminale, ce lasă răni cumplite în inimi şi brazde adânci în pământ, un teatru al martirilor şi o durere, de acum, fără sfârşit. Printre bubuiturile armelor şi actele de violenţă lipsite de sens, se aud cei care încă, cu o voce stinsă, relatează istorisiri ale popoarelor ce au luptat aprig împotriva regimurilor totalitare şi celor care se opuneau libertăţii de exprimare.

Prin mâna omului se duc lupte crâncene, se aprind instantaneu focare de ură şi răutate gratuită, se ignoră idealurile de partajare echitabilă ale resurselor planetare, permiţând astfel ca lăcomia şi egoismul să intre în voie în viaţa fiecăruia. Ca de obicei, cuvintele papei Francisc încearcă să adune laolaltă fragmente din această umanitate în derivă, întrucât el se angajează să reconstruiască o lume mai bună, punând, astfel, capăt flagelului foametei din lume, creând, totodată, o reţea internă şi eficientă a relaţiilor umane, din care se pot elabora principii de solidaritate şi de fraternitate.

Sfântul Francisc nu era străin de violenţa din timpul său, care a fost marcat de arme, de asuprirea claselor de jos, de abuzurile celor bogaţi ce trăiau în luxul risipitor al propriilor bogăţii, neîngrijindu-se de cei care, în schimb, aveau o condiţie economică precară, adăugând aici şi pe cea morală. Sfântul din Assisi avea să atingă cu propriile mâini dureroasa situaţie a săracilor, a bolnavilor, a celor ce se năşteau în colibe mizere sau adăposturi improvizate şi destinaţi să îndure fără replică, ca urmare a unor legi sau reglementări naturale, negarea acelor drepturi fundamentale şi vitale. Va fi fost cu siguranţă lumina strălucitoare a versetelor din Evanghelie care să-i deschidă mintea şi gândirea sfântului Francisc, dornic să înţeleagă raţiunile unor astfel de nedreptăţi, care duceau inevitabil pe cei mai slabi pe calea opresiunii şi şantajului moral. Situaţia din Assisi, despre care a dat mărturie nu doar Francisc, dar şi fratres, fraţii săi, Clara şi surorile sale, era o sursă de intuiţii fecunde, de gânduri strălucite, graţie cărora fiecare – din perspectiva sa – putea căuta sensul vieţii (îndeosebi în perioadele de pronunţată criză) şi arhetipurile unei bune conduite peste care se putea construi un sistem capabil să submineze ceea ce era cutumiar şi refractar cu principii umane şi morale acceptabile.

Poate e chiar Evanghelia de la care ar trebuie să repornim. Dacă este adevărat că orice cuvânt are un sens, întreaga omenire este chemată să colecţioneze cuvinte de iubire şi de speranţă, de comuniune şi de milostivire, încât să se construiască punţi şi trepte care să apropie lumi depărtate, rase diferite sau dispersate în oricare colţ al pământului. Ni se pare că auzim un semnal de apel la egalitate socială, deşi nu în termeni de caritate, ci în perspectiva unui nou ideal al dreptăţii. Modelul franciscan a fost, într-adevăr, cel întemeiat pe Cuvânt, arma cea mai puternică şi conspirativă versus orice abuz sau constrângere. S-o recuperăm împreună cu toată puterea.

(traducere din limba italiană de fr. Carol Sabău)

∗∗∗

Material apărut pe www.sanfrancescopatronoditalia.it

Distribuie cu: