Sesiunea ştiinţifică Conciliul al II-lea din Vatican între memorie şi actualitate. 50 de ani de la deschiderea lucrărilor
Distribuie cu:
Luni, 29 octombrie, în Aula Magna a Institutului Teologic Franciscan din Roman a avut loc sesiunea ştiinţifică Conciliul al II-lea din Vatican între memorie şi actualitate. 50 de ani de la deschiderea lucrărilor, sesiune organizată de Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, în colaborare cu Academia Istorico-Juridico-Teologică Petru Tocănel, Centrul de Cercetare Ecumenică şi de Dialog Interreligios Pax et unitas, Centrul de studii Sfântul Anton de Padova, Liceul Teologic Romano-Catolic Sfântul Francisc de Assisi.
Cei 50 de ani ce au trecut de la deschiderea lucrărilor Conciliului al II-lea din Vatican nu trebuie priviţi ca o perioadă apusă ce nu mai are nimic de spus prezentului, dar ca o jumătate de veac în care Biserica încă meditează şi munceşte folosindu-se de documentele conciliare. Deşi părea provocatoare, decizia papei Ioan al XXIII-lea de a convoca un conciliu pentru toată Biserica, s-a dovedit a fi o piatră transformatoare pentru viaţa Bisericii. Fără a proclama vreo dogmă, Conciliul Vatican II apare în istorie mai ales în dimensiunea ei pastorală şi colegială.
În spiritul comemorării, conferinţele sesiunii ştiinţifice au avut ca scop prezentarea unor aspecte ale înţelegerii discuţiilor şi documentelor promovate de Conciliu.
Sesiunea s-a deschis cu salutul părintelui rector de studii al Institutului Teologic Franciscan, pr. Damian Pătraşcu, al părintelui provincial Emilian Cătălin şi al decanului facultăţii de Teologie Pastorală, pr. Maximilian Pal. Un scurtmetraj cu prezentarea deschiderii lucrărilor Conciliului a fost momentul pregătitor pentru a intra în atmosfera conferinţelor ce aveau să se ţină.
În Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani Secundi printre grupul experţilor invitaţi îl găsim pe părintele Petru Tocănel OFM Conv., care participă la toate sesiunile: I, II, III, IV.
Părintele Maximilian a prezentat un document inedit ce reprezintă o scrisoare de cerere a episcopului Ioan Duma, care la 5 aprilie 1965 scrie Secretarului general al conciliului, Excelenţei Sale, Pericle Felice: „Benché non ho potuto venire l’anno scorso a partecipare ai lavori del Concilio, per cause che non dipendevano dalla mia volontà io ho pregato e prego sempre che lo Spirito santo illumini questo Ecumenico Concilio … ad maiorem Dei gloriam. Desideriamo, ben di cuore, d’intervenire assieme coi nostri cari Eccellentissimi Vescovi Cattolici di Romania – almeno alla IV ed ultima sessione del Concilio, La prego, Eccellenza, di volermi mandarmi di nuovo la lettera convocatoria al Concilio, affinché possa fare di nuovo la petizione alle nostre Autorità, per il passaporto ed a Dio piacendo, il 14 settembre, possiamo incontrarci con gaudio in domo Patris nostri, ut gaudium nostrum sit plenum!…”. Fr. Joan Duma,O.F.M.Conv. Vescovo tit. di Giuliopoli, Parroco cattolico di Tirgu Jiu. (Cfr. Acta Secretariae Generalis, în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani Secundi, pars IV, periodus quarta 1965, Typis Vaticanis 1999, pp. 249-250.)
Conferinţele susţinute au avut în vizor aspecte ale documentelor Conciliului, contribuţia lui Bernhard Häring la formularea unor documente, poziţia Bisericii Ortodoxe Române faţă de Concilu, dar şi mărturia părintelui Anton Dancă despre receptarea deciziilor conciliare în Biserica noastră locală de Iaşi.
Privit ca „piatră de temelie în refacerea unităţii”, Conciliul Vatican II are un ecou şi în mediul ortodox român. Deşi Biserica Ortodoxă Română nu a trimis nici un observator la Conciliu, hotărârile şi discuţiile ajung să fie cunoscute şi în acest mod, unele aspecte precum împărtăşirea sub ambele specii, importanţa dată diaconatului ca slujire, aspecte teologice, unele practici legate de rit cât şi schimbarea atitudinii faţă de ortodoxism sunt privite ca o ecleziologie deschisă şi sunt menţionate ca fiind de apreciat.
Din Sacrosantum Concilium este extrasă importanţa muzicii liturgice şi totodată i se scoate în evidenţă aspectul orant. Privită ca dimensiune lirică a credinţei, muzica are un rol important în celebrările liturgice, fiind o parte necesară şi integrantă a acestora. Cele 3 modele de cântări, gregorianul, polifonicul şi stilul religios popular constituie concretizarea şi valorizarea imensului patrimoniu muzical pe care omenirea l-a dezvoltat de-a lungul timpului. Dacă stilul gregorian este propriu liturgiei romane, cântecele populare religioase reflectă spiritualitatea unui popor. Muzica liturgică este sacră prin însăşi caracterul său.
Dacă cele prezentate în conferinţe au ţinut de registrul expunerilor ştiinţifice, momentul ultim al sesiunii l-a constituit mărturia părintelui Anton Dancă despre noutatea adusă de Conciliu Vatican al II-lea în viaţa pastorală a diecezei noastre în perioada comunistă şi după. Stilul jovial şi deschis al prezentării a fost menit să evidenţieze felul în care o Biserică aflată în regim comunist a reuşit să recepteze şi să aplice noile transformări aduse de Conciliu.
Sesiunea s-a încheiat în capela Institutului unde s-a celebrat în mod solemn rugăciunea vesperelor.
Fr. Dan-Ciprian Vătămănelu, OFM. Conv.
Info. www.ofmconv.ro
