Sărbătoare pentru Surorile Clarise
După ce am avut bucuria de a sărbători, în ziua de 2 august 2021, gloria sfintei Maria a Îngerilor de la Porțiuncula, noi, Surorile Clarise din Roman, am marcat în ziua de 11 august, în prezența episcopului nostru de Iași, PS Iosif Păuleț, amintirea sfintei Clara din Assisi.
Distribuie cu:
În limitele trasate de aceste două evenimente, mai mulți credincioși au participat la programul de rugăciune propus în biserica mănăstirii noastre, sub călăuzirea părintelui predicator Iulian Butnaru, FDP.
Părintele Provincial Damian-Gheorghe Pătraşcu, OFMConv., ne-a oferit un prim impuls spiritual în dimineața zilei de 2 august, când a prezidat Sfânta Liturghie. Unul dintre îndemnurile pe care părintele Damian ni le-a adresat cu această ocazie a fost acela de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru harul deosebit pe care l-a oferit Bisericii prin intermediul sfântului Francisc; punând în lumină modelul de virtute al Sărăcuțului din Assisi, care nu contenea să-i îndemne pe fiii săi să-i dea laude lui Dumnezeu cu tot elanul inimii lor, după cum menționa Toma de Celano în Scrierile sale, părintele Damian ne-a predispus inimile pentru a primi harul indulgenței plenare, har pe care fondatorul Ordinului Fraților Minori l-a mijlocit de la Isus în bisericuța dedicată „Sfintei Maria a Îngerilor” , numită și „Porțiuncula”.
În prelungirea cuvântului de învățătură propus de Părintele Provincial s-au situat predicile părintelui Iulian Butnaru. Axate cu precădere pe tema libertății interioare (condiție indispensabilă pentru întâlnirea personală cu Cristos), explicațiile părintelui Iulian ne-au ajutat să înțelegem că pentru a fi persoane libere înseamnă să ne deschidem inima în fața planului lui Dumnezeu, a întâmpina cu liniște sufletească toate evenimentele vieții, a fi mulțumiți cu puținul fiecărei zile…, a nu ne îndepărta de realitate, pentru a trăi într-o lume iluzorie, generată de egoism, invidie, gelozie, etc., dar a o îmbrățișa cu seninătate, făcând din ea un cânt de laudă pentru Dumnezeul bucuriei și veseliei. Aducând în atenție virtuțile care i-au asigurat celebritatea sfintei Clara încă din timpul vieții sale pământești, părintele Iulian ne îndemna să reflectăm cu atenție asupra darului vieții și al vocației personale, să răspundem în mod liber invitației lui Cristos de a-l urma pe calea sărăciei evanghelice, convinși fiind că, numai renunțând la tot ceea ce este străin de Dumnezeu și încrezându-ne în ajutorul Lui, vom descoperi secretul adevăratei bucurii.
Ca o invitație părintească de a face rodnică o astfel de convingere a răsunat în conștiințele noastre exclamația preasfințitului Iosif Păuleţ: Fericit este cel care cultivă virtutea umilinței! Umilința, ca bază a oricărei virtuți, i-a permis sfintei Clara să descifreze, în tăcerea rugăciunii, șoaptele Duhului Sfânt. Imitând cu precizie modelul de viață al sfântului Francisc de Assisi, model inspirat de Isus sărac, umil, slujitor, ascultător față de voința Tatălui, Sfânta Clara s-a străduit să corespundă planului pe care Dumnezeu i l-a propus, în ciuda multelor infirmități cu care a fost binecuvântată până în finalul vieții sale. Prin aceasta, Preasfințitul Iosif respingea ideea de predestinare (care exclude darul libertății pe care Dumnezeu l-a oferit omului încă din momentul creației), punctând, în schimb, importanța intimității noastre cu Isus, care ne permite să pregustăm bucuriile cerești chiar și în mijlocul cele mai mari furtuni. De când am cunoscut harul Domnului meu Isus Cristos prin mijlocirea robului său Francisc, nici un necaz nu m-a descurajat, nici o pocăință nu a fost prea mare, nici o infirmitate nu mi-a fost grea, mărturisea sfânta Clara în clipele finale ale existenței sale.
Fie ca iubirea înflăcărată a Sfintei Clara, care a umplut-o de râvnă pentru mântuirea sufletelor și de dragoste față de aproapele, să ne mijlocească harul de a tinde mereu la bucuriile cerești, trăind cu tot mai multă fidelitate în lumina evangheliei.
Surorile Clarise