Distribuie cu:

Domnișoara Venceslai a avut două intervenții în fiecare dintre cele două zile, intervenții din care redăm aici câteva idei.

Prima conferință

Despre fraternitate se vorbește destul de mult. Această tematică este tratată în numeroase texte. Ceea ce este important, vorbind despre fraternitate, este să căutăm și să integrăm aspectele teologice, spirituale cu cele psihologice.

Atunci când vorbim despre fraternitate , vorbim despre existența reală a unei legături între persoane concrete. Prin definiție, când vorbim despre fraternitate, putem vorbi și despre o legătură, relație existentă între aceia care se consideră a fi „aproape frați”. O relație de afectivitate între două sau trei persoane este aproape spontană, dar presupune întotdeauna un angajament, o implicare.

La întrebarea: Cine sunt eu? Fiecare dintre noi ar putea răspunde că este o creatură. Prin urmare am fost creați. Am fost creați cu trup, minte și suflet.

Să presupunem că noi am fi fost „creatorii”: am fi creat omul la fel? Un compus din trup, minte și suflet? Sau am fi eliminat câte ceva din cele trei componente esențiale?

În C.B.C la numerele 361-365 se vorbește despre suflet. Sufletul este locul spiritual, este cel care ne ajută să tindem, să ne orientăm către Tatăl. Suntem trup, minte și suflet datorită Tatălui. Sufletul dă formă trupului și minții. Un aspect important este că în timp ce trupul și mintea se datorează părinților, sufletul nu ne este oferit de către părinți. Și, totuși, ne naștem cu toate cele trei componente esențiale.

Până la 15 ani noi ne formăm cu ajutorul părinților și al culturii. Trupul și mintea au nevoie de educație, de învățătură, de logica lumii care ne sunt oferite de către părinți și sunt întărite prin întâlnirea cu ceilalți.

Celălalt este un mister. Nici un om nu se cunoaște cu adevărat, sau în totalitate cine este, iar întâlnirea cu celălalt presupune din partea noastră capacitatea de a tolera o anumită durere mintală dar și o anumită tensiune emotivă.

Putem asuma în interiorul fraternității două dialectici:

– o dialectică închisă prin negare (refuzul de a fi deschiși);

– sau o dialectică explorativă (capacitatea de a fi deschis spre noutate).

Mintea noastră formează de multe ori prejudecăți, chiar înainte de a-l întâlni pe celălalt. În acest caz mintea noastră oscilantă. De aceea este bine să învățăm să eliminăm prejudecățile dând posibilitatea ca celălalt „să se desfășoare”. Când vorbim despre o anumită durere mintală, ne referim la ceea ce simțim când eliminăm din noi prejudecățile.

Toți suntem purtătorii unui trup și a unei minți în potență (adică posibilitatea pe care o avem de a activa, trupul sau mintea în viitor). Astfel, noi vom folosi mintea noastră într-un mod specific și, în același timp vom folosi și trupul nostru. Vor exista stimulări și diferite niveluri de integrare.

„Noi suntem mântuiți nu de cruce, dar prin cruce” (înțelegând sensul că nu lemnul ne salvează ci Acela care a murit pe acest lemn).

Prin urmare eu sunt creatură, iar celălalt, la fel ca și mine, este o creatură. Celălalt este un purtător al diversității. În această relație trebuie să existe o simpatie reciprocă care confirmă legătura dintre noi. Antipatia este o creația de-a noastră și de aceea, dacă vreau să creez o legătură, o relație adevărată, trebuie să lucrez asupra sentimentului meu de antipatie. Celălalt poate „exista” în relație cu mine.

A construi zi de zi fraternitatea este o muncă dificilă și nu este ușor. Fraternitatea poate fi considerată ca fiind o construcție „artificială”. Este important ca să învățăm să o construim.

De multe ori trupul și mintea depind de cultura lumii.

Fraternitatea presupune capacitatea de a folosi corpul și mintea într-o modalitate matură, adultă. Implică curajul de a încerca să îndepărtăm de la noi prejudecățile asupra comportamentului, asupra gândirii și asupra modului de a acționa cu ceilalți.

În fraternitatea „artificială” suntem invitați să tolerăm trei lucruri:

– complexitatea

– faptul de a cădea – caducitatea – (a mea sau a celorlalți. Orice lucru are un început, dar are și un sfârșit)

– și haosul – (să nu avem iluzia că putem avea controlul asupra celorlalți).

Dacă suntem invitați să stăm împreună, este bine să folosim această posibilitatea ca să demonstrăm faptul nostru de a fi diferiți (de a avea păreri, opinii diferite) și apoi să încercăm să „negociem”, să căutăm, de exemplu, să „creăm o cateheză comună”. Acest lucru se face prin intermediul „negocierii”, în timp ce eu primesc în mine ceva, dar și pierd ceva din mine, la fel și tu primești ceva în tine, dar și pierzi ceva din tine.

Cu toții avem posibilitatea de a fi purtătorii unor puncte de vedere diferite, fiecare dintre noi este purtătorul a ceva. Suntem purtătorii unicității și  a irepetabilității noastre. Cu toții suntem purtătorii „rănilor” personale, suferințelor noastre, limitelor noastre.

Cât despre suferință: întâlnirea cu suferința este inevitabilă. Este bine să retragem din celălalt proiecțiile pe care inima, sufletul nostru le-a experimentat.

Nevoile relaționale sunt frustrante. Până la o anumită vârstă noi vrem ca nevoile noastre să fie împlinite, satisfăcute imediat cu tot ceea ce ne place și în totalitate. Prin urmare, se poate observa că suntem purtătorii unui trup și a unei minți care are o memorie rănită. Există moduri de a asculta și de a transmite, aceste răni, chiar și printre persoanele mature. Există o întrebare importantă: Poate un altul diferit de tine să-ți vindece aceste răni? Te poate ajuta, dar nu te poate vindeca. Cel care poate face acest lucru ești tu!

În această situație este importantă memoria biografică. Este un ajutor real acela de a ști să dezvoltăm stăpânirea de sine. Deoarece în viața noastră simțim influența elementelor conștiente și inconștiente.

În momentul în care trei sau mai multe persoane se întâlnesc există această tendință, naturală, de a alege un lider pentru a crea anumite dinamici.

Astfel, putem întâlni dinamica „dependenței” care influențează trupul și mintea noastră. În această situație inteligența noastră este „suspendată”. Nu mă implic deoarece depind. Cer ca să mi se spună ce trebuie să fac, ce trebuie să spun. Te gândești că nu ești capabil să faci un lucru sau un altul (îți blochezi capacitatea creativă).

În moment istoric, în care îți dai seama că ea există, real este bine să „rupi” această dependență.

Altă dinamică: asumarea atitudinii de tip „atac și fugă”.

Relatoarea vorbește despre un experiment pe grupuri a lui „Bion”.

Au fost formate anumite grupuri, iar în interiorul grupului s-au format subgrupuri care au demonstrat această dinamică de tip „atac și fugă”. Chiar și în fraternitate noi putem întâlni aceste subgrupări care să dezvolte această atitudine de tip „atac și fugă”.

O altă dinamică poate fi și aceea a ignoranței.  Se vorbește despre o anumită experiență de dependență pe care un grup de persoane a dezvoltat-o. Liderul a căutat să elibereze grupul de această dependență. Rezultatul? Grupul a început să ignore indicațiile liderului. Doreau să rămână în acel stadiu. Unul ar fi afirmat: „stăteam mai bine atunci când mă simțeam mai rău”.

Trebuie să căutăm să dobândim capacitatea de control, de a ne stăpâni! În mintea noastră „dinozaurii” nu au dispărut. Astfel un frate îl poate devora pe celălalt.

Cât privește creierul nostru, putem observa trei niveluri:

– nivelul de bază – creierul reptilian. Cel care ne face să reacționăm imediat. Acesta garantează supraviețuirea eului.

– nivelul limbic – creierul mamiferelor. În acest spațiu apărem „eu și tu”. Dar un „tu” în căutarea răsfățurilor, al recompensei. Vrea să obțină ceea ce dorește. Caută să influențeze persoanele pentru a putea primi beneficii psihologice și afective.

– nivelul neocortexului – creierul nou. Acesta este dotat de potențialitate creaturală. Are o anumită capacitate de a rezista în fața tensiunilor. Este cel care ne poate ajuta să creăm fraternitatea, să ne transformăm în călătoria noastră către Tatăl, să stăm în fața celuilalt într-o modalitate diferită.

 

A doua conferință

A aduce, a folosi elementele științifice nu înseamnă a rezolva problemele faptului de a fi în existență. Suntem doritorii unei existențe depline.

Elementul care demonstrează faptul nostru de a fi o creatură este lipsa omnipotenței. Nu suntem omnipotenți.

Ne putem întreba: cu ce ideal de fraternitate avem de a face și de ce este bine să facem comparații. Este bine să fim atenți la unele aspecte și să dezvoltăm anumite resurse pentru a le putea dezvolta.

Se vorbește și despre un triunghi dramatic în relațiile fraterne.

Conform acestui triunghi avem trei dinamici: unul care se simte victimă, altul care este în situația de persecutor și ultimul în situația de salvator.

– Persecutorul crede că este cel care are dreptate și se crede aproape omnipotent.

– Salvatorul este cel care crede că deține adevărul.

– Victima consideră că nu poate reacționa. Se află într-o dinamică aridă, poate chiar având a anumită invidie.

Prin urmare, o fraternitate face bine să evite aceste dinamici relaționale specifice.

În unele situații este bine să nu oferim sfaturi, ar fi bine să lăsăm ca persoana să gândească și să găsească soluția cea mai bună. Astfel, unul poate să-și creeze o idee de sine despre altul și despre viață.

Este bine să intrăm în noi înșine, să văd care este ideea mea despre mine, ce cred eu despre mine și să simt chiar ce-mi spune și stomacul. În timp ce mintea poate să mă înșele, stomacul nu poate minți.

În interiorul meu simt că valorez necondiționat. Cum reacționează trupul meu dacă spun că eu valorez necondiționat? Ce îmi spune? Ce cred sau ce nu cred? Ce simt în, profunzimea eului meu? Ce-mi spune interiorul meu?

Orice ființă, pentru faptul că există, valorează necondiționat.. Ce gândesc despre alții?? Celălalt valorează necondiționat. Ființa umană are o valoare necondiționată în potență. Cu toții putem face alegeri bune sau chiar alegeri rele. Însă nimeni dintre noi nu este identic, din punct de vedere ontologic, cu acțiunile pe care le produce.

Între cele două conferințe ale domnișoarei Venceslai au avut loc și întâlnirile pe grupuri, la care frații au participat cu mare drag, împărtășind din experiențele lor personale din anii trăiți în fraternitate și încercând, plecând de la cele prezentate, să identifice noi căi de eficientizare a vieții de fraternitate în aceste vremuri postmoderne.

Mulțumim Domnului pentru aceste zile de formare, domnișoarei Venceslai Marina pentru măiestria și delicatețea cu care ne-a însoțit și tuturor fraților pentru disponibilitatea și responsabilitatea cu care au participat. Domnul să ne binecuvânteze pe toți, prin mijlocirea seraficului nostru părinte Francisc cu „Pace și bine!”

Fr. Cazimir Ghiurca & Fr. Lucian Horlescu

*

Mai multe imagini puteți vedea aici.

Distribuie cu: