Zi de reculegere zonală pentru persoanele consacrate la Institutul Franciscan

Distribuie cu:

După ce am fost întâmpinați cu aceeași bucurie, dar și cu căldura sufletească a carismei Sfântului Francisc de Assisi, de către frații franciscani de la Seminar, am fost salutați apoi de către comisia zonală și imediat s-a dat start programului stabilit.

Programul nostru a început, așadar, cu meditația: „Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită!” (Mt 26,41), pregătită și prezentată de pr. Alexandru Olaru, OFMConv., guardian al acestei comunități, o temă potrivită și chiar inspirată pentru această perioadă pe care o trăim în drumul nostru spre Învierea Domnului nostru Isus Cristos.

Fiind An Jubiliar cu tema: „Pelerini ai speranței”, părintele Alexandru ne-a îndemnat să trăim acest An Sfânt cu credință, speranță și iubire, punând în practică cele trei virtuți teologale, făcându-ne conștienți, totodată, de realitatea critică a vremurilor de astăzi, în care trăim atât la nivel național, cât și internațional invitându-ne să ne rugăm constant, atât pentru cei sinistrați din cauza incendiilor din Coreea de Sud și a cutremurului din Myanmar, cât și pentru pacea în lume și pentru sănătatea Sfântului Părinte Papa Francisc, fiind, astfel, în comuniune cu toți cei care se roagă în întreaga Biserică cele „24 de ore pentru Domnul”, în zilele de 28 și 29 martie, anul acesta fiind cea de-a XI-a ediție, propusă la inițiativa Papei Francisc.

După această prezentare generală, părintele ne-a introdus în tema Postului Mare: ce este acesta, care sunt mijloacele și practicile acestui timp și cum să-l trăim mai bine. Una dintre teme, aleasă de părintele, a fost aceea cu Isus pe Muntele Măslinilor, retras într-un loc numit Ghetsemani, unde le-a spus discipolilor săi: „Stați aici până când, mergând acolo, mă voi ruga! Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită!” (Mt 26,36.41). Pe marginea acestui îndemn imperios, am fost îndemnați și noi mai întâi la veghere, prevenind ispitirea celui rău, care l-a ispitit și pe Isus cu cele trei modalități de ispită: a hranei, a puterii și a bogățiilor lumii, la care a rezistat. Mai mult, ne-a dat exemplu cum să rezistăm și noi prin post și rugăciune, învingându-l pe diavol. Mai mult, ca persoane consacrate, prin practicarea strictă a celor trei voturi religioase de sărăcie, ascultare și castitate, putem înainta în sfințenie, după exemplul sfinților noștri fondatori. Un alt îndemn a fost cel al rugăciunii, și în special al rugăciunii personale, pe lângă cea comunitară – rugăciune nu doar spusă cu buzele, dar din inimă, în tăcere, în acea intimitate unde putem să-i destăinuim lui Dumnezeu întreaga noastră viață și unde El ne vorbește cu iubirea Sa, de la inimă la inimă.

După meditația părintelui Alexandru, care ne-a atins inimile fiecăruia dintre noi și ne-a provocat cu întrebări care ne-au pus să reflectăm asupra vieții noastre, sr. Ana Tișea, SSdS, împreună cu sr. Bernadeta Secaci, SFMA, responsabilele zonale, au pregătit un moment spiritual care a ajutat reflecția noastră prin meditarea Cuvântului lui Dumnezeu scris. La intrarea în capelă, fiecare dintre noi a ales o mică piatră dintr-un coș, împreună cu o rugăciune pe care am recitat-o cu toții. La sfârșitul momentului de adorație la Preasfântul Sacrament, fiecare a mers pe rând și a depus în fața altarului acea piatră, care simbolizează greutatea păcatelor noastre, și după ce ne-am spălat degetele într-un vas cu apă, simbol al purificării, am extras un pasaj din Sfânta Scriptură, ca mesaj de meditat în perioada Postului Mare.

După acest timp de reflecție și ocazie de spovezi, a urmat Sfânta Liturghie, prezidată de pr. Cristian Blăjuț, OFMConv., vicar episcopal și responsabil diecezan cu viața consacrată, care în predica sa ne-a îndemnat, în primul rând, la fidelitate în viața noastră de consacrați. Făcând referire la profetul Osea din prima lectură, care invită poporul său la fidelitate, și în sintonie cu psalmistul, ne-a îndemnat și pe noi la îndurare și milostivire: „Căci îndurarea îmi place, nu jertfa, și cunoașterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot” (Os 6,6).

Făcând referință, apoi, la parabola din evanghelie, unde Isus ne relatează imaginea celor două personaje, a fariseului care se considera drept în trăirea lui după lege și a vameșului care stând departe nici măcar nu îndrăznea să-și ridice ochii spre cer, ne-a îndemnat să trăim atitudinea noastră de consacrați în iubire față de Dumnezeu și față de aproapele, fără a număra faptele noastre bune după fișa postului pe care o deținem, ci în ascuns. Isus spune în Evanghelie că „a coborât la casa lui îndreptățit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat” (Lc 18,14).

După prânz, a urmat devoțiunea Calea Sfintei Cruci, unde cu toții am putut medita la suferințele pătimite de către Isus Cristos, Domnul nostru, pe drumul Calvarului, până pe muntele Golgota. Recitând în ordine câte o rugăciune la fiecare stațiune sau ducând crucea, am încoronat această zi de reculegere cu acest gest de iubire față de Mirele nostru, Isus Cristos, care ne invită zilnic și pe noi, persoanele consacrate: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze! Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde, cine însă își va pierde viața pentru mine, acela o va salva.” (Lc 9,23-25).

Mulțumim comisiei zonale, precum și fraților franciscani care ne-au găzduit, pentru frumoasa organizare a acestei zile pline de har și de binecuvântări cerești, asemenea ploii trimise de sus, care ne-a alimentat sufletul și întreaga viață spirituală. Dumnezeu să vă răsplătească!

Sr. Nicoleta Moraru,
Institutul „Fiicele Milostivirii și ale Crucii”

***

Album foto: Roman: Zi de reculegere zonală pentru persoanele consacrate (29 martie 2025)

Distribuie cu: