Loading...

Roman: Liturghie de comemorare a Pr. Anton Demeter

Distribuie cu:

În capela Institutului Teologic Franciscan din Roman, s-a celebrat o liturghie comemorativă, duminică, 14 decembrie 2014, la ora 10.30, la împlinirea a 8 ani de la trecerea la Domnul a celui care a fost părintele Anton Demeter. Un preot al crucii și al credinței care și-a pus amprenta asupra spiritualității franciscane. Un îndrumător spiritual, om al rugăciunii căutat de mulți credincioși. Acest frate franciscan a lăsat o amintire de neșters în toți cei care l-au cunoscut și l-au prețuit pentru modul său de a purta crucea în unire cu Cristos. Liturghia a fost celebrată de pr. Fabian Iacob, vicar provincial, în prezența a 30 de preoți concelebranți. La liturghie au fost prezenți studenți, elevi și mulți credincioși atât catolici cât și ortodocși.                              


Created with flickr slideshow.

 

La începutul liturghiei pr. Fabian Iacob subliniază faptul că: „suntem aici pentru ai mulțumi bunului Dumnezeu pentru pr. Demeter pentru exemplul de statornicie, răbdare, iertare de seninătate de spiritualitate simplă dar profundă. De fiecare dată când mergeam la direcțiunea spirituală la sfinția sa, ne îndemna să nu stingem în noi Duhul, să cerem ajutorul Duhului Sfânt, să-l cinstim pe Duhul Sfânt prin invocații scurte. Tot de la pr. Anton am învățat și această legătură filială, profundă cu preasfânta Fecioară Maria, pe care el a iubit-o și a iubit-o într-un mod cu totul deosebit”.

În cadrul omiliei pr. Damian Ghe. Pătrașcu, rectorul Institutului Teologic Romano – Catolic din Roman, interpretând Sfânta Scriptură: „Duhul Domnului este asupra mea, căci Domnul m-a uns şi m-a trimis să aduc săracilor vestea cea bună, să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor închişi eliberarea şi celor prinşi în război libertatea; să dau de ştire un an de milostivire al Domnului” (Is 61, 1-2), afirmă că:

„Nu se putea ivi o ocazie mai bună, lecturi biblice mai potrivite pentru a-l comemora pe Pr. Anton Demeter, preotul fără picioare, (așa cum era cunoscut în rândul credincioșilor) la opt ani de la nașterea sfinției sale la cer. Într-adevăr,  și în totalitate, cele trei lecturi se potrivesc vieții și morții lui. Pr. Anton a fost conștient toată viața lui, până în măduva oaselor și în ciuda persecuției la care a fost supus de către autoritățile comuniste, că Domnul l-a chemat să ducă săracilor vestea cea bună, să vindece pe cei cu inima zdrobită – zeci de mii de persoane, de orice religie și crez ar putea striga în gura mare că el, în ciuda suferinței care îl măcina zi de zi în căruciorul în care era țintuit, era oricând gata să șteargă fluvii întregi de lacrimi de pe fețele lor ca tot atâtea fluvii din care apa nu se sfârșește niciodată. Pr. Anton, prin puterea dăruită lui de Mântuitorul, de pe această cruce în formă de cărucior, avea pentru fiecare un zâmbet, o vorbă bună, o rugăciune puternică pe care o înălța spre tronul milei dumnezeiești”.

Părintele Damian Ghe. Pătrașcu a reliefat în omilia sa umilința și caracterul Pr. Anton care asemenea Sf. Ioan Botezătorul, l-a indicat totdeauna cu viața lui pe Cristos: Eu sunt glasul lui Cristos; eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei. Cu adevărat, viața Pr. Anton a fost o mărturie continuă a celui care vine să ne mântuiască, a fost un exemplu pentru noi toți.

Un alt aspect surprins a fost modul cum părintele Anton Demeter a acceptat suferința și moartea cu seninătate. „Va muri ca un sfânt, eliberat din închisoarea căruciorului, care au fost pentru el timp de patruzeci de ani casă, pat, altar și masă. Cu această mare iubire faţă de Dumnezeu şi de oameni, pe care părintele a nutrit-o, a trăit-o şi a mărturisit-o în întreg arcul de timp al vieţii sale sfinte, sub mâna protectoare a preasfintei Fecioare Maria şi păşind cu perseverenţă pe urmele sfântului Francisc din Assisi spre desăvârşirea sa umană şi spirituală, părintele Anton Demeter avea să se îndrepte hotărât spre Creatorul şi Răscumpărătorul tuturor”.

Provincia franciscană intenționează să deschidă și procesul de beatificare a părintelui Anton Demeter. Postulatorul pentru cauza sfinților a fost numit Pr. Damian Ghe. Pătrașcu. La sfârșitul omiliei pr. Damian a cerut credincioșilor ca să fie ajutat în strângerea documentelor pentru procesul de beatificare:

„Vrem ca să-i deschidem cauza de beatificare, avem nevoie de mărturii ale celor care l-au cunoscut. Pe această cale, rog pe toți cei care au apelat la Pr. Anton pentru sfaturi, mângâiere, pe toți cei care au apelat la mijlocirea Pr. Anton în rugăciune și au obținut ajutor, să pună în scris și să le aducă la mine. Fie ca Bunul Dumnezeu să ne ajute să începem și să ducem la bun sfârșit această lucrare, iar Părintele să mijlocească pentru fiecare dintre noi ajutorul de care avem nevoie în viața noastră”.

 

Spre amintire veşnică!

Fr. Mihai Percă

* * *

 

Pentru cei care vor să ia legătura cu postulatorul acestei cauze, pentru a furniza eventuale detalii / mărturii despre Pr. Anton Demeter:

Pr. Damian- Gheorghe Patraşcu
Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan
Str. Ştefan cel Mare, 268/B
ROMAN – 611040
Jud. NEAMŢ
Tel. 0748 255 651; 0765 5929 61
Email: patrascu@libero.it ; patrascu1973@yahoo.com

* * *

 

Scurtă biografie

S-a născut la 17 septembrie 1925 la Butea, zi în care Biserica sărbătorește Stigmatizarea Sf. Francisc, adică momentul în care Părintele Francisc a primit în trupul său rănile Mântuitorului, mai târziu, fără să caute acest lucru, va primi și el aceleași răni, aceleași suferințe în carnea lui.

După şcoala elementară în satul natal, între 1937 şi 1945, urmează cursurile gimnaziale şi seminariale la Hălăuceşti. După anul de noviciat la Săbăoani (1945-1946), face profesiunea simplă. Între 1946 şi 1948 studiază teologia în Colegiul „Sfântul Bonaventura”, din Luizi-Călugăra. În 1948 întrerupe studiile pe care le continuă în particular, iar apoi din 1952 la Institutul Teologic din Alba-Iulia şi este hirotonit la 29 iunie 1953.

Activează puţin în Moldova şi este transferat, ca vicar parohial, la catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti, unde lucrează cu mult zel cinci ani, ocupându-se şi de pastoraţia tinerilor. În 1958 este arestat pe motiv de „uneltire contra regimului comunist această acuzație însemna următoarele:

  1. Influenţa masa credincioşilor şi, mai cu seamă, a copiilor şi tinerilor, cărora le-ar fi oferit o educaţie mistico-religioasă;
  2.  Se ruga, împreună cu mulţimea credincioşilor, pentru episcopii şi preoţii arestaţi, care erau consideraţi de comunişti drept criminali şi trădători;
  3. Refuza să denunţe la Securitate existenţa unei corespondenţe, care ar fi trebuit să ajungă la Vatican, şi despre care, în opinia comuniştilor, pr. Anton ar fi ştiut din scaunul de Spovadă;
  4. Păstra legătura cu preoţii franciscani din Moldova şi cu Fraţii Şcolilor Creştine din Bucureşti, şi unii şi alţii consideraţi a fi duşmanii poporului;
  5. Afirma, în opinia Securităţii, unele idei duşmănoase la adresa regimului comunist, precum: Porţile iadului nu vor învinge Biserica lui Cristos, depăşindu-şi astfel competenţele preoţeşti;
  6. În sfârşit, urmau acuzaţiile de imoralitate şi corupţie, aspecte şi mai greu de suportat, pentru că lezau direct demnitatea umană şi integritatea morală a pr. Anton Demeter.

La terminarea procesului, mărturisea deseori părintele:  am avut sentimentul şi bucuria unei victorii din partea lui Cristos şi nu mă mai interesa ce fel de condamnare avea să se pronunţe împotriva mea. Procurorul ceruse să mi se aplice o pedeapsă exemplară. Pentru mine însă lucrul acesta nu mai avea nici o importanţă, eram în mâinile Domnului şi mă simţeam mai liber ca oricând.

Din cauza durităţii detenţiei, se îmbolnăveşte grav. Supus multor intervenţii chirurgicale la coloana vertebrală, rămâne cu picioarele anchilozate. În 1966 revine în Moldova şi activează ca vicar la Oţeleni, timp de 13 ani. Se pensionează şi se stabileşte la Barticeşti unde rămâne timp de 14 ani. Aici, începând cu anii 1980, a adună un mare număr de mărturii de la diferiţi credincioşi din Nisiporeşti despre Veronica Antal.

Se transferă după 1990 la Institutul Teologic Franciscan din Roman, unde activează cu multă râvnă ca duhovnic al elevilor, al studenţilor şi al numeroşilor credincioşi veniţi de pretutindeni. Părintele Anton Demeter, care suferea de o parapareză datorată anilor de închisoare, a trecut la cele veşnice în seara zilei de 20 decembrie 2006 în Institutul Teologic Franciscan din Roman.

 

Distribuie cu: