Distribuie cu:

Roman: Sesiunea ştiinţifică „Sfânta Fecioară Maria, fără de prihană în pietatea populară”

Atât în tradiţia catolică cât şi în cea ortodoxă, Maica Domnului ocupă un loc cu totul aparte în pietatea credincioşilor care întotdeauna au avut o devoţiune deosebită către sfânta Fecioară Maria, văzută ca neprihănit zămislită, fericită auroră a Bisericii preafrumoasă şi fără pată, Mireasă Pururea Fecioară. În acest sens, a avut loc luni, 7 decembrie 2015, la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, sesiunea ştiinţifică mariană cu tema: „Sfânta Fecioară Maria, fără de prihană, în pietatea populară”. Evenimentul a fost organizat de Facultatea de Teologie Pastorală în colaborare cu Facultatea de Filozofie „I. Duns Scotus”, Academia „Petru Tocănel” şi Liceul Teologic Franciscan.

Tota pulchra es, Maria, prin acest cânt gregorian, unul dintre cele mai frumoase imnuri din tradiţia creştină, s-a deschis sesiunea ştiinţifică mariană. După care a urmat cuvântul introductiv, rostit de către părintele provincial Emilian Cătălin, care speră ca prin această sesiune ştiinţifică să crească în noi evlavia faţă de preasfânta Fecioară Maria, şi să ne readucem aminte de contribuţia teologului franciscan Duns Scotus, în demersul decisiv pe care l-a avut în proclamarea ulterioară a dogmei Neprihănitei Zămisliri.

Moderatorul acestei sesiuni ştiinţifice, pr. prof. Dragoş Paul Mîrţ, a trasat câteva linii privitoare la cultul faţă de sfânta fecioară Maria.

Cultul faţă de Maica Domnului e unic datorită rolului pe care Sfânta Fecioară Maria l-a avut în planul mântuirii. Mai presus de toţi sfinţii şi îngerii, cea mai unită cu Cristos a fost Maria, care l-a purtat în sânul ei pe Fiul lui Dumnezeu. Biserica Catolică vrea să promoveze cultul adevărat faţă de Maica Domnului, cult exprimat atât în liturgie şi în pietatea populară, cât şi prin reflecţia teologică, pentru a da consistenţă acestui cult şi pentru a-l purifica, pentru a nu denatura credinţa creştină. O altă trăsătură conturată a fost aportul comun asupra patrimoniului creştin dintre Răsărit şi Apus cu privire la Maria „pururea fecioară”.

Prima conferinţă, intitulată „Preacurata Fecioară Maria punte între lumi„, a fost susţinută de ierom. Alexie Ichim (stareţul mănăstirii Acoperământul Maicii Domnului, Boroia, SV).

Un vechi fragment liturgic cu privire la preacurata Fecioară Maria spune: „Tu ai născut pe Fiul fără tată, pe acest Fiu pe care Tatăl mai înainte de veci l-a născut fără mamă”. Analogia, deşi nu este pe deplin adecvată marilor realităţi divine, este totuşi sugestivă, în înţelesul că Fecioara devine chipul omenesc al paternităţii divine, o punte a unei apropieri intime de Dumnezeu.

Maica Domnului, pururea Fecioară Maria, este puntea dintre cer şi pământ dintre Cristos şi om, ea este modelul desăvârşit pentru toate femeile care îşi păstrează fecioria. Preacurata Fecioară Maria a fost fecioară înainte, în timpul şi după naşterea cea mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu, după cum o atestă şi unul din apelativele cu care Biserica Ortodoxă o cinsteşte: „Pururea Fecioară Maria”. Dincolo de controversele teologice dintre catolici şi ortodocşi, iscate de-a lungul timpului cu privire la neprihănit zămislirea Fecioarei Maria, ea este „uşa mântuirii”, şi „punte pentru ecumenism”, a adăugat ierom. Alexie Ichim.

Alte aspecte tratate au fost ruptura dintre conceptele teologice şi realitate, credinţa dincolo de raţiune, iubirea faţă de om care primează în faţa legii. În finalul conferinţei, părintele a conturat chipul Maicii Domnului, care ne arată în primul rând chipul unei copile, lăcaşul lui Dumnezeu – Cuvântul întrupat.

Următoarea conferinţă, intitulată „Cultul Neprihănitei Zămisliri în pietatea populară„, a fost susţinută de pr. prof. univ. dr. Iosif Bisoc.

O primă trăsătură a pietăţii populare faţă de Preacurata Fecioară Maria, subliniată de pr. prof. univ. dr. Iosif Bisoc, este cea a ecumenismului dincolo de diferenţele dogmatice. Este demn de reţinut, în legătură cu pietatea populară, caracterul eclezial al cultului adus Fecioarei, acest cult care reflectă preocupările Bisericii: una din ele, dominantă astăzi, este restabilirea unităţii creştinilor. Astfel devoţiunea către Mama lui Dumnezeu devine receptivă şi la năzuinţele mişcării ecumenice. Pietatea faţă de Mama lui Cristos şi a creştinilor este pentru catolici o ocazie de a o implora să mijlocească la Fiul ei ca să se realizeze unirea tuturor celor botezaţi într-un singur popor al lui Dumnezeu.

O altă trăsătură subliniată a fost faptul că pietatea faţă de Mama Domnului devine pentru credincios un prilej de creştere în harul dumnezeiesc. Acesta este scopul final al oricărei pietăţi populare.

Pr. dr. Iosif Bisoc a reliefat şi rolul fericitul Ioan Duns Scotus care atât de mult a luptat şi a stăruit pentru a vedea recunoscută zămislirea Preasfintei Fecioare Maria ca Neprihănită, din prima clipă a zămislirii ei, şi susţine părintele: „Duns Scotus i-a împăcat pe toţi teologii!”.

Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri ne invită la contemplarea frumuseţii inefabile a Preacuratei Fecioare Maria, dar şi comemorării începutului răscumpărării, pentru că în Maria a avut loc unirea intimă şi indisolubilă a naturii divine cu natura umană în unica persoană a Cuvântului – Cristos.

Părintele moderator Paul Dragoş Mîrţ, la sfârşitul conferinţelor, a mulţumit profesorilor, studenţilor, elevilor şi tuturor celor prezenţi pentru atenţie şi participare.

Sesiunea ştiinţifică mariană s-a încheiat în capela institutului, printr-o oră mariană şi vespere solemne, prezidate de pr. Iosif Bisoc.

Fr. Mihai Percă

Distribuie cu: