Roman: Întâlnirea formatorilor și a formanzilor la Institutul Franciscan
„Iată cât de bine și cât de plăcut este ca frații să locuiască împreună!” (Ps 133,1)
Distribuie cu:
Cu aceste cuvinte, astăzi, în solemnitatea Bunei Vestiri, părintele rector de la Institutul Franciscan din Roman, fr. Marius-Petru Bîlha, urează un călduros bun venit tuturor fraților formatori și formanzi ai Provinciei noastre, veniți în mijlocul nostru pentru o zi de comuniune fraternă. Printre cei prezenți, îi amintim pe elevii claselor a XII-a de la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sf. Francisc de Assisi” din Roman, împreună cu părintele director, fr. Cristinel Sociu, postulanții de la Pârâul Rece cu părintele rector, fr. Fabian Cătălin și echipa formativă, novicii din Prăjești, împreună cu părintele Magistru, fr. Augustin-Petrică Patrașcu și echipa formativă, și nu în ultimul rând, frații post novici de la Institut și echipa formativă.
Începutul și centrul acestei zile l-a constituit Sfânta Liturghie celebrată în mod solemn de părinții formatori și prezidată de către Ministrul provincial, fr. Teofil Petrișor, la ora 10:30.
În cadrul omiliei, părintele Augustin-Petrică Patrașcu, a subliniat mai multe idei legate de vocație. Dumnezeu cere permisiunea de a intra în viața noastră, el bate la ușa vieții noastre pentru a ne face să creștem, pentru a nu rămâne așa cum ne-a găsit. Așadar inițiativa este a lui Dumnezeu. Putem spune că sunt șapte reguli vocaționale: 1) Prima lege constantă a acțiunii lui Dumnezeu constă în faptul că orice chemare sau vocație, este rodul inițiativei iubirii libere, gratuite și înaintemergătoare a lui Dumnezeu. Câteodată avem impresia că noi suntem cei care ne punem în căutarea lui Dumnezeu, însă nu este niciodată așa. Dumnezeu este întotdeauna ce care face primul pas, iar în fața unui astfel de Dumnezeu, este loc doar de disponibilitate, primire și mulțumire. 2) Dumnezeu nu urmează sfaturile lumești pentru a chema pe cineva. „Bucură-te cea plină de har!” sunt primele cuvinte ale îngerului iar dorința lui Dumnezeu pentru noi este aceea de a fi asemenea Mariei, plini de har și bucuroși. 3) Chemarea lui Dumnezeu este înainte de toate o chemare la plinătatea în El. Numai atunci când Dumnezeu ne umple, experimentăm pacea inimii, sfârșitul tulburării, al golului și al plictiselii care adesea ne asaltează. Decid să mă încred? Rezistențele, tulburările, ispitele, aparțin din plin chemării, iar dubiul, în sine însuși, nu este o deviere vinovată dar o etapă necesară în drumul discernământului. 4) Dumnezeu nu-ți impune, dar interpelează o libertate responsabilă. El îți face o propunere, o invitație, însă aceasta nu te scutește de partea pe care trebuie să o faci tu, de urcușul pe care îl ai de parcurs numai tu cu unicitatea ta, cu timpul tău, pe care Dumnezeu îl respectă. „Domnul este cu tine… nu te teme!” Dumnezeu nu te scutește de dificultate dar este prezent în ea. 5) Când Dumnezeu te cheamă și-ți propune o cale, își dă și forța și susținerea pentru a merge înainte. Nu te lasă singur, este lângă tine. 6) Chemarea religioasă este întotdeauna numai în vederea lui Isus; are un obiectiv unic: Isus. Tot ceea ce ești, este deja un dar al lui Dumnezeu iar tot ceea ce trebuie să faci este să te dăruiești, să devii slujitor, asemenea Mariei. 7) O autentică chemare a lui Dumnezeu, nu caută autorealizarea noastră, dar cere abandonare la voința sa, cere un DA! Cere nu numai un răspuns verbal, dar o adeziune existențială totală. Are întotdeauna ca stil, slujirea, dăruirea, împărtășirea a ceea ce am primit.
Înainte de binecuvântarea finală din cadrul Sfintei Liturghii, Ministrul provincial, părintele Teofil Petrișor, a ținut să mulțumească echipelor formative pentru disponibilitatea și DA-ul lor în slujirea pe care o desfășoară, dar și pentru această inițiativă frumoasă de a ne întâlni și a ne bucura împreună, tocmai în această zi, când ne amintim de DA-ul categoric al Sfintei Fecioare Maria. A mai subliniat faptul că Dumnezeu are pentru fiecare dintre noi un drum, iar acest drum este Cristos („Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” – In 14,6); invitația finală a fost aceea de a medita la aceste trei cuvinte: disponibilitate, credință, Cristos.
După Sfânta Liturghie, a urmat o agapă frățească pentru ca mai apoi să înceapă un mic campionat de fotbal – „Cupa Bucuriei”, între elevii din clasele a XII-a, postulanți, novici și studenți, iar câștigătorii au avut oportunitatea de a juca un meci amical cu părinții formatori. Spre bucuria noastră, campionatul a fost câștigat de frații studenți.
La ora 18:30 ne-am reîntâlnit în capelă pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru această zi frumoasă petrecută în comuniune fraternă, celebrând Vesperele.
Vii mulțumiri tuturor pentru participarea bucuroasă, plină de entuziasm și în spirit de fraternitate. Drum bun și frumos în continuare tuturor în trăirea vocației și în dăruire.