Distribuie cu:

Miercuri, 22 aprilie 2015, a avut loc la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, evenimentul comemorativ intitulat „Greco-catolicii, o permanenţă în închisorile comuniste”, din cadrul tematicii „Martiri şi mărturisitori ai neamului românesc (1948-1989)”, la iniţiativa Academiei „Petru Tocănel”. Manifestarea a fost organizată în colaborare cu Asociaţia „Mitropolit Visarion Puiu”, Societatea Culturală „Clepsidra”, Colegiul Naţional „Roman-Vodă” şi Liceul Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman.

Au luat parte la aceste manifestări personalităţi bisericeşti: PS Petru Gherghel, episcop al Diecezei de Iaşi, PS Mihai Frăţilă, episcop al Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” de Bucureşti, PS Claudiu Lucian Pop, episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore a Blajului şi pr. Emilian Cătălin, ministru provincial. Au mai fost prezente personalităţi civile domnul primar al oraşului Roman, Dan Leoreanu. Au mai luat parte de asemenea studenţi, seminarişti, oameni de cultură şi romaşcani.

În prima parte a programului a avut loc sfânta Liturghie prezidată de PS Petru Gherghel. Celebrarea liturgică a început prin prezentarea invitaţilor de către pr. Emilian Cătălin, ministru provincial, cărora le-a adresat tuturora salutul franciscan de Pace şi bine şi salutul de bun venit. Părintele provincial a subliniat: „Astăzi, suntem chemaţi să ne întoarcem privirea cu recunoştinţă spre trecut şi să ne amintim de înaintaşii noştri. De cei care au dus mai departe în secolul trecut, lumina sfânta a învierii, în temniţele comuniste şi ne oprim în mod particular astăzi, asupra martirilor Bisericii Greco-Catolice. Mă bucur ca în acest moment să ne unim în credinţă şi în cuget şi să mulţumim lui Dumnezeu că am avut parte de înaintaşi vrednici. Într-un mod cu totul deosebit mulţumesc, Eminenţei sale cardinalul Mureşan, care nu a putut fi prezent aici. De mult ar fi vrut să vină la Seminarul Franciscan, dar se pare că sănătatea şi vârsta nu îi dau voie să facă întotdeauna ceea ce îşi doreşte”. Totodată a salutat şi prezenţa domnului primar al oraşului Roman, Dan Leoreanu, şi a reprezentantului Episcopiei Romanului şi Bacăului, din partea PS Ioachim Băcăuanul, pe pr. Florin Ţuscanu. Şi nu în ultimul rând a mulţumit Academiei „Petru Tocănel”, pentru organizarea acestui eveniment.

În omilia sa, PS Claudiu Lucian Pop, episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore a Blajului, a adresat şi un cuvânt de mulţumire pentru această iniţiativă. În cuvântul de învăţătură, a făcut referinţă la papa Leon al XIII-lea, care afirma că, dacă o societate este în curs de a se destrăma, atunci ea trebuie să îşi aducă aminte de trecutul ei. PS Claudiu Lucian Pop a făcut o comparaţie între rănile Domnului şi rănile persecuţiei comuniste şi a subliniat faptul că suntem aici pentru a ne aduce aminte de rănile tuturor Bisericilor. Atingând rănile Domnului precum sfântul Toma, atingem iubirea lui Dumnezeu. Privind rănile Domnului nu ne putem îndoi niciodată de iubirea sa. Rănile Domnului au fost asemănate de PS Claudiu Lucian Pop, cu cele ale preoţilor greco-catolici din perioada comunistă.

PS Claudiu Lucian Pop a transmis în cadrul omiliei şi mesajul cardinalului Lucian Mureşan, arhiepiscop major al Bisericii Greco-Catolice, făcându-l prezent în mod spiritual. În sinteză mesajul cuprindea următoarele: „Şi văzând Isus credinţa lor” (Mc 2,4). Pornind de la acest verset a prezentat credinţa martirilor care fascinează şi îmbărbătează noile generaţii şi de aceea trebuie să vorbim despre credinţă să fie făcută cunoscută. A transmis şi salutări şi un cuvânt de mulţumire către PS Petru Gherghel episcop de Iaşi, Provinciei franciscane „Sfântul Iosif din Romania”, Institutului Teologic Franciscan din Roman şi Academiei „Petru Tocănel”. Cardinalul Lucian Mureşan a făcut referinţă şi la deviza aleasă de Excelenţa sa Petru Gherghel, pentru stema episcopală pentru mişcarea ecumenică, rugăciunea lui Isus – „Ca toţi să fie una” – şi în acest sens, martiriul tuturor acelora care şi-au dat viaţa pentru credinţă reprezintă un semn profetic ca lumea să creadă, jertfa de iubire şi de iertare. Ochii martirilor contemplă cerul printre crucile de gratii, sângele lui, lor care se varsă în potirul Domnului. Celulele au devenit catedrale pentru a celebra împreună dumnezeiasca Euharistie, trupul şi sângele mielului stropit de sângele martirilor.

De trei secolele greco-catolicii mărturisesc credinţa lor în unitate. În acest sens, a făcut trimitere la sfântul papă Ioan Paul al II-lea, care a făcut referinţă la episcopii care au stat în închisorile comuniste: Vasile Aftenie, Ioan Bălan, Valeriu Traian Frenţiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Alexandru Rusu şi a cardinalului Iuliu Hossu. Aceştia ca acei rugători care slujesc ziua şi noaptea în templul lui Dumnezeu, împreună cu alţi martiri şi mărturisitori, mijlocesc pentru poporul lor, bucurându-se din partea acestuia de o adevărată şi profundă veneraţie. Mărturia muceniciei şi a mărturisirii lor de credinţă în Cristos şi în unitatea Bisericii sale se înalţă precum tămâia jertfei de seară la tronul lui Dumnezeu în numele întregii Biserici din partea căreia se bucură de cinste şi de devoţiune. Păstrăm mereu vie rodnicia martirului lor pentru Biserica din România, cerând mijlocirea fericitului Anton Durcovici, spre mai marea mărire a lui Dumnezeu, cel care îşi călăuzeşte Biserica în ciuda vremurilor de încercare spre lumina învierii.

La sfârşitul Liturghiei, pr. provincial Emilian Cătălin a mulţumit Excelenţei sale Petru Gherghel, pentru prezidarea acestei liturghii comemorative dedicată preoţilor greco-catolici, tuturor celor care şi-au dat viaţa pentru Cristos în închisorile comuniste.

Manifestarea culturală din a doua parte a programului a fost moderată de pr. conf. univ. dr. Damian Ghe. Pătraşcu, rectorul Institutului Franciscan din Roman. Părintele a acordat cuvântul pr. provincial Emilian Cătălin, PS Petru Gherghel, PS Claudiu Lucian Pop şi pr. Florin Ţuscanu, din partea PS Ioachim Băcăuanul.

Manifestarea a continuat cu o conferinţă susţinută de PS Mihai Frăţilă, (episcop al Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” de Bucureşti).

PS Mihai Frăţilă, în partea introductivă a lucrării, a făcut un scurt istoric al Bisericii Greco-Catolice, suprimată de un regim diabolic ateu în 1948 şi care a fost aparent absorbită de Biserica Ortodoxă majoritară. Potrivit PS Mihai Frăţilă, tot ceea ce ţinea de opera istorică a acestei biserici a fost expropriată atunci din istorie. Această dramă se regăseşte până azi, multe personalităţi şi opera lor şi-au pierdut cartea de identitate. Aportul cultural şi civilizator al acestei Biserici de rit răsăritean bizantin, dar în comuniune cu Roma din anul 1700, inspirându-se din Occident, a câştigat românilor ardeleni dreptul la supravieţuire, deschizându-le căile modernităţii angajându-se pe două planuri naţional şi spiritual, construindu-şi astfel propria identitate bisericească. După experienţa tragică de clandestinitate din 1948 şi 1989, Biserica Română Unită a primit refuzul de a fi restabilită în drepturile sale, fiind nevoită să îşi contureze propria misiune. Polemica anilor 90 a fost centrată pe dreptul asupra proprietăţii private. Reparaţia morală a condus la un resentiment care pe termen lung ajunge să epuizeze spiritele.

Biserica Greco-Catolică, situată între Răsărit şi Apus, a realizat un edificiu spiritual care trebuie încă descoperit. Aceşti mărturisitori care au păstorit în perioada interbelică au luptat pentru apărarea drepturilor civile şi pentru demnitatea de fii ai lui Dumnezeu şi au avut parte de recunoaştere universală din partea papei Pius al XII-lea care nu se ruşina să le sărute lanţurile. Biserica Greco-Catolică este mândră cu trecutul ei prodigios.

PS Mihai Frăţilă l-a evocat pe episcopul Iuliu Hirţea, al cărui testament rămâne valabil astăzi şi mâine pentru toţi creştinii pentru a fi urmat: „Pe mine nu mă mai pot închide în celula cu gratii, faptele mele sunt bine puse la punct şi tainic ascunse în sufletele urmaşilor mei, a credincioşilor greco-catolici şi al neamului meu. […] Las ca testament, haitei de lupi atei, iertarea, iar vouă iubiţilor mei, binecuvântarea şi să-mi urmaţi sfaturile. Să nu uitaţi niciodată, să fiţi buni creştini, să vă iubiţi ţara şi neamul ca pe voi înşivă, să vă educaţi copiii în dragoste şi iubire, să nu uitaţi că faceţi parte din Biserica Greco-Catolică, întemeiată de Petru pe temelia Romei”.

În concluzie PS Mihai Frăţilă, susţine că drumul mântuirii nu este bătălia pentru supremaţie şi a vorbi despre mărturia martirilor nu e un apel la revanşă ci contemplarea harului crucii în viaţa omului credincios. Ne-a luat 25 de ani să înţelegem lucrul acesta, dar este o experienţă care ne deschide în fond spre seninătate fiindcă suntem aşteptaţi dincolo câştigaţi prin sângele de mare preţ al lui Cristos. După eliberarea din 1989, figurile extraordinare a martirilor au fost des evocate pentru a sublinia nevoia de reparaţie, instrumentalizarea aurei lor a slujit aproape fără voie îngreunării vindecării şi eliberării de resentiment, încurcând într-un fel semnificaţiile purităţii convertirii noastre. Martirii greco-catolici au trăit ceas de ceas, bunătatea, prietenia, surâsul, înţelegerea care definesc de fapt istoria de iubire cu Dumnezeu şi nu sistemul. Credinţa e viaţă. Închişi după gratii materiale, dar liberi în interior, au trăit din plin virtutea speranţei în Cristos.

După această conferinţă, moderatorul, pr. conf. univ. dr. Damian Ghe. Pătraşcu, a adresat câteva întrebări din partea publicului tuturor episcopilor, urmând astfel o dezbatere de ansamblu asupra celor discutate.

Manifestarea comemorativă s-a încheiat printr-un cuvânt de mulţumire adresat organizatorilor şi tuturor pentru participare.

Fr. Mihai Percă

Distribuie cu: