Conferința Academiei „Petru Tocănel” despre iubirea creștină

Distribuie cu:

Sesiunea a fost moderată de către pr. Sergiu Antal, care împreună cu invitatul serii, pr. prof. univ. dr. Marius Taloș ne-au invitat să reflectăm asupra vieții și să ne îmbogățim spiritual găsindu-l pe Dumnezeu și iubirea sa mai aproape de noi.

Pentru a ne introduce în tematica serii, un grup de copii de la Colegiului Național „Roman Vodă”, coordonat de profesoarele Mihaela Huci și Cătălin Bostan, a pregătit spectacolul de umbre intitulat „Buni prieteni”, o poveste rusească prin care micii artiști ne-au încărcat cu sentimentele lor de prietenie, de bunătate, de altruism și iubire față de aproapele.

Încă de la început, părintele Marius Taloș ne-a captat atenția cu o relatare surprinsă din viața de zi cu zi, în care gestul unui copil, al unui grup de colindători, de a oferi doi bănuți unuia care se afla imobilizat în scaunul cu rotile „pentru că acesta din urmă nu putea să cânte”.

Plecând de la această întâmplare, invitatul a împărtășit cu publicul următoarea afirmație: iubirea este un subiect foarte discutat dar și abuzat. De ce? Deoarece lipsesc faptele. „Și totuși ce numim ca fiind bun? Este de ajuns să întrebăm copii care ne-au încântat în această seară, fiindcă ei sunt capabili de recunoaștere și recunoștință. A recunoaște înseamnă a cunoaște încă o dată”.

Dacă nu recunosc cine este aproape de mine cum pot să îi mulțumesc, să îi fiu recunoscător? „Spune-mi de câte ori mulțumești ca să îți spun cât de deștept ești”, a mai spus părintele Marius, ajutându-ne să ne dăm seama că recunoștința este cea care ne ajută cu adevărat să deschidem ochii pentru a vedea în mod diferit viața. Când Dumnezeu dăruiește, întotdeauna El este cel care se dăruiește. O face cu un singur scop și acela ca noi să semănăm mai mult cu El.

Atunci când ne gândim la relația noastră cu Dumnezeu, invitatul sesiunii ne-a propus să ne vedem asemenea unor plante hărăzite, sădite și îngrijite de Dumnezeu. Nu ni se cere nimic în afară de a aduce roade, dar pentru aceasta există o singură condiție: să primim cea ce ne oferă, binele pe care îl revarsă asupra noastră. Abia acum, suntem invitați să dăruim și noi din darurile primite. Așadar, „nimeni nu are prea mult ca să nu-i lipsească nimic și nimeni nu are prea puțin încât să nu ofere ceva”.

Uneori pare că nu avem nimic de dăruit și trăim mereu cu gândul că nevoia e cea care ne mișcă viața. A dărui nu ține neapărat de ceva material, de obiecte sau bani. Noi dăruim lucruri spirituale care pot fi mult mai valoroase decât cele materiale, cum ar fi: cuvintele de încurajare, timpul petrecut alături de aproapele, ajutorul și afecțiunea noastră.

Album Foto:

Distribuie cu: