Distribuie cu:

În ziua de 15 decembrie 2016, începând cu ora 18:00, în Sala de conferințe a Hotelului Roman, Academia „Petru Tocănel” a găzduit dezbaterile despre cea de-a zecea poruncă a Decalogului: Să nu poftești casa aproapelui tău și nici un lucru ce este al lui.

În deschidere, corul Liceului Teologic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman ne-a introdus prin colindele și cântecele de Crăciun în atmosfera Sărbătorii Nașterii Mântuitorului Isus Cristos.

Moderatorul întâlnirii, pr. Sebastian Diacu, profesor în cadrul Institutul Teologic Franciscan, în deschidere, a subliniat darul celor Zece Porunci prin care Dumnezeu vrea să ne conducă la adevărata libertate. Față de porunca a șaptea care interzice furtul și cheamă la solidaritate și încredere în Providență, cea de-a zecea dispoziție divină atinge aspectul interior al dorinței necontrolate, al lăcomiei.

Primul invitat, pr. Daniel Iacobuț a prezentat ultimul cuvânt al Decalogului drept cheie de interpretare a primei porunci divine. Dacă prima poruncă cheamă omul la credința într-un singur Dumnezeu și această credință e trăită în viața de fiecare zi, atunci omul nu mai transformă ceea ce are în idol.

De asemenea, concupiscența e tocmai acea înclinație, acea dorință care rupe armonia interioară și care poate ajunge să ne conducă rațiunea. Ea cuprinde concupiscența materială, adică a bunurilor, cea spirituală, când cred că mă pot mântui prin propria voință, a emoțiilor, prin căutarea experiențelor care produc emoții intense, forțând limitele noastre naturale, concupiscența relațiilor, prin care exercităm o formă subtilă de putere asupra celorlalți și cea a trupului, prin care căutăm bunăstarea trupului.

Cristos ne dăruiește acea inimă nouă și acel Duh nou cu care putem să ne convertim dorințele.

Doamna psiholog Carmen Sumanaru și-a început expunerea prin a delimita spațiul dintre dorință și trebuință. Cum putem educa dorința în așa fel încât aceasta să nu mai fie poftă, adică dorință exagerată, ci ea să fie în slujba vieții. Dorința se naște mereu în contactul nostru cu mediul înconjurător. De aici ajungem să ne dăm seama că multe dintre dorințe ne sunt induse. Conștientizarea e cea care ne ajută să ne dăm seama că de multe ori ceea ce îmi doresc nu exprimă întotdeauna o nevoie reală.

În încheiere le mulțumim tuturor invitaților și celor care au făcut ca aceste conferințe să reprezinte un mijloc de evanghelizare și de întâlnire cu Dumnezeu pentru cei care-l caută, într-adevăr, cu inima deschisă.

Distribuie cu: