Roman: Capitul spiritual – [II]
În zilele de 21 și 22 iunie 2022, la Institutul Teologic Franciscan din Roman a avut loc a doua parte a Capitulului Spiritual Provincial. După salutul fratelui Lucian Horlescu, președintele Comisei de Formare Permanentă din cadrul Provinciei, și al fratelui Damian-Gheorghe Pătrașcu, Ministru provincial al Fraților Minori Conventuali din România, fratele Guglielmo Spirito OFMConv., relatorul acestor zile, l-a propus pe Sfântul Iosif ca figură centrală care să-i însoțească pe frați în reflecția asupra identității lor vocaționale și asupra rădăcinilor istorice și spirituale ale Provinciei.
Distribuie cu:
În cele două reflecții, adresate celor 65 de frați capitulari prezenți, pr. Guglielmo a vorbit mai întâi despre rolul și importanța Sfântului Iosif în istoria Provinciei și a Ordinului, ilustrând inspirația și discernământul fondatorilor și înaintașilor noștri care s-au lăsat, cu adevărat, conduși de Duhul Sfânt. Astfel că, în lumina sfințeniei Sfântului Iosif și a întregii Sfinte Familii, frații pot citi, rememora și înțelege acum mai bine rădăcinile lor identitare, atât în plan istoric, cât și în planul lui Dumnezeu. Ne aflăm „aici” și „acum” în această etapă istorică ca un „eveniment al harului dumnezeiesc” și ca rod al statorniciei fraților de ieri și de azi, nu pentru că am fi mai buni decât alții, ci pentru că avem rădăcini puternice „în Cer”, pentru că facem parte din planul bunăvoinței Tatălui care a vrut să încheie o relație specială cu noi (ca fii în Fiul Său), iar Sf. Iosif este tocmai garantul și protectorul acestei legături dumnezeiești cu totul speciale, conducând și veghind inclusiv destinul nostru istoric.
Apoi părintele relator a orientat reflecția și asupra relației cu Sf. Iosif în viața prezentă a fraților, a Provinciei. La umbra Sfântului Iosif și a Sfintei Familii, noi, frații de acum, putem crește și dăinui în Biserică și în lume, experimentând duioșia lui Dumnezeu, doar dacă vom fi convinși de identitatea noastră și vom trăi corespunzător viața de credință într-un autentic raport cu Domnul și cu Sfântul nostru Patron. Citându-l pe pr. Gheorghe Patrașcu, de fericită amintire, părintele relator le-a reamintit fraților că e nevoie de „așteptare, răbdare și rugăciune multă” pe drumul consacrării și în lupta pe care o avem de dus cu dificultățile istorice și cu noi înșine; trebuie să facem pentru totdeauna pace atât în jurul nostru, cât și în noi (să facem pace cu propriile fragilități), pentru ca iubirea și milostivirea lui Dumnezeu să ne atingă și să ne vindece acolo unde avem cea mai mare nevoie, unde suntem răniți cel mai tare.
În lumina celor relatate și meditate, pr. Guglielmo a adresat fraților câteva întrebări pentru discuții și lucrările pe grupuri: Care este imaginea/concepția mea asupra paternității? Cât corespunde aceasta modelului de paternitate oferit de Sf. Iosif? Cum se exprimă/se concretizează raportul meu personal cu Sf. Iosif? Ce ar putea să aducă nou, în viața mea/în viața noastră, o redescoperire, o reînsuflețire a legăturii cu cele 3 persoane sfinte de la Nazaret? Nu există încă o distanță prea mare între idealurile mele/noastre și faptele concrete ale vieții? Nemulțumirile, lamentările și acuzele reciproce din viața noastră nu sunt mai curând aducătoare de tristețe în inimă? Dacă, de multe ori, suntem ostaticii propriilor așteptări și ai continuelor deziluzii (după cum ne spune Papa Francisc) unde găsim atunci bucurie?
În urma discuțiilor în grupuri și a reflecției în plen, cu privire la întrebările lansate, frații au evidențiat noi și noi aspecte ale paternității Sfântului Iosif, pe care au încercat să le pună în legătură cu situațiile și problemele concrete ale vieții personale și comunitare, ajungând la concluzia că mai e de crescut și de lucrat la relația personală și comunitară cu Sfântul Iosif, pentru a trece de la simpla devoțiune la cultivarea unei legături autentice cu el și cu întreaga Sfântă Familie, printr-o viață responsabilă de credință, rugăciune, studiu, meditație, dar și prin purificarea și îmbunătățirea zilnică a relațiilor fraterne. Întru aceasta, ne încredințăm Sfântului Iosif, mulțumindu-i pentru drumul parcurs până acum și cerându-i ajutorul ceresc pentru ca noi, frații de astăzi, să ne îndeplinim bine rolul și misiunea ca „frați” și ca „tați”, atât unii pentru ceilalți, cât și în fața provocărilor istoriei.
*
Mai multe imagini puteți vedea aici.