Roman: Capitul spiritual – [I]
În zilele de 17 și 18 iunie 2022, la Institutul Teologic Franciscan din Roman, a avut loc prima parte a Capitulului Spiritual Provincial. După salutul inaugural al fratelui Lucian Horlescu, președintele Comisei de Formare Permanentă din cadrul Provinciei, și al fratelui Damian-Gheorghe Pătrașcu, Ministru provincial al Fraților Minori Conventuali din România, fratele Guglielmo dello Spirito, OFMConv., relatorul acestor zile, ni l-a propus pe Sfântul Iosif ca punct de referință al acestor zile de meditație.
Distribuie cu:
Deși în aparență poate părea un lucru banal să-l ai drept patron al Bisericii Universale, al Ordinului Franciscan Conventual și al Provinciei pe cel care a avut în grija sa familia de la Nazaret, înseamnă că fiecare frate este invitat să aibă un raport cât mai strâns cu Sfântul Iosif, mai ales că Provincia din România a fost prima în Ordin care l-a ales pe soțul Fecioarei Maria drept patron. A crește sub privirea binevoitoare a Sfântului, așa cum a crescut Isus, înseamnă că prima sa misiune este aceea de a se preocupa ca viața divină din fiecare frate franciscan să fie cât mai vie, să se dezvolte, să aducă roade printr-o vitalitate care să fie percepută atât în interiorul persoanei, cât și în afara ei. Chiar dacă suntem măcinați de fragilitatea umană, este bine să ne întrebăm ce spațiu lăsăm vieții trăite în Cristos pentru ca ea să crească în fiecare dintre noi?
A-l lasă pe Cristos să crească în viața noastră este chemarea primită la Botez, dar este și fundamentul vocației noastre fraterne. Însă, ne dăm seama destul de devreme că acest timp al creșterii nu este niciodată unul stabil, lipsit de căderi și crize, dar atunci când el este întreținut de un raport dătător de viață cu Cristos, tristețea, plictiseala, momentele de dificultate își găsesc sensul. Inima noastră tinde să caute în altă parte bucuria comuniunii, dacă sentimentele care animă viața fiecăruia dintre noi nu sunt trăite în compania lui Cristos, conducând la comuniune mai profundă cu el.
Plecând de la scrisoarea pe care Ministrul provincial, fr. Gheorghe Pătrașcu, a trimis-o fraților provinciei în anul 1990, imediat după căderea comunismului, un alt aspect asupra căruia fratele Guglielmo a insistat a fost răbdarea cu care trebuie să însoțim maturizarea noastră în credință. „Nu avem răbdare cu noi înșine și pentru aceasta suntem triști și frustrați”. Observând logica seminței, ne putem da seama că e nevoie de răbdare pentru a ne lăsa încântați mai apoi de floare și pentru a ne bucura de rod. Tot în acest cadru, relatorul a subliniat un lucru care merită atenția noastră: nu suntem chemați să căutăm o așa-zisă bucurie mondenă, caracterizată de lipsa dificultăților, a problemelor, ci bucuria spirituală, care trebuie să fie în centrul căutărilor noastre și care nu înseamnă altceva decât a găsi sensul spiritual la tot ceea ce implică viața noastră de frați. Acceptând fragilitatea noastră cu duioșia unei mame, împăcându-ne cu propriile răni și limite, puțin câte puțin ne vom da seama că aceste „locuri” devin canale prin care Dumnezeu intră în viața noastră.
În împărtășirile ce au avut loc pe grupuri, frații au evidențiat atât dificultățile actuale cu care se confruntă provincia noastră, cât și dorința vie de a urma modelul de viață al Sfântului Iosif, luminați fiind mereu de exemplul fraților care ne-au precedat și care au știut să înfrunte toate cu seninătate și în spirit de credință.
*
Publicată de Provincia OFMConv. din România pe Luni, 20 iunie 2022