Roman: Eu şi tu sau ce înseamnă bucuria de a fi. Sfârşitul seriei de conferinţe ale Academiei "Petru Tocănel"

Distribuie cu:

Lună de lună, dorinţa fraţilor a fost aceea de a propune romaşcanilor şi celor din împrejurimi, probleme cu care se confruntă societatea şi de a găsi soluţii la lumina credinţei, modelând cotidianul nostru după valorile evanghelice.

Ultima manifestare de anul acesta a Academiei „Petru Tocănel” a avut loc marţi, 26 noiembrie 2019, la Hotel Roman. „Vrei sa făureşti istoria? Caută adevărul” a fost genericul sub care s-au desfăşurat toate activităţile din anul acesta, o temă generoasă, de actualitate, ce ne-a adus în atenţie subiecte interesante şi întâlnirea cu oameni deosebiţi.

Perseverenţa organizatorilor, temele interesante şi invitaţii de elită au făcut cunoscute şi apreciate conferinţele academiei franciscane, astfel că în seara de marţi Salonul albastru de la Hotel Roman a fost neîncăpător.

Moderatorul, pr. Lucian Horlescu, profesor de psihologie la Institutul Teologic Franciscan Roman, ne introduce în tema propusă pe un ton degajat, elegant şi prietenos, anunţând primul moment al serii, intervenţia elevilor clasei I B, a Colegiului National Roman Voda, coordonaţi de prof. Mihaela Huci. Cu multa emoţie, aceştia au prezentat două poezii şi surpriza serii, câte o inimioară roşie pentru fiecare participant, pe care era scris un cuvânt, o dorinţă, o speranţă, darul lor pentru fiecare dintre noi, în aşteptarea Crăciunului. Momentul ne-a deschis inimile şi ne-a sensibilizat, cuvintele invitaţilor serii ajungând mult mai repede la sufletul nostru.

Primul invitat, pr. Alexie Ichim, stareţul mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului”, din Boroaia, judeţul Suceava, apreciază prietenia veche şi frumoasă pe care o are cu fraţii franciscani şi a momentelor culturale propuse de ei. Încă de la început, precizează importanţa cuvântului în comunicare, cuvânt care are rol de „vehicul”, ce determină înţelegerea mesajului într-un dialog. Părintele adaugă de asemenea, că limbajul îngerilor este muzica, iar al nostru este cuvântul, „omul fiind rezultatul cuvântului divin”. Creaţia fără iubire nu poate exista, iar comunicarea trebuie să se transpună în fapte. Cuvântul este cel ce „creează”, construieşte, asemeni cuvintelor primite pe bileţelele sub formă de inimă de la copii, şi care ne-au bucurat sufletul.

În intervenţia sa, cel de al doilea invitat, pr. prof. dr. Damian Gheorghe Pătraşcu, de la Institutul Teologic Franciscan Roman, ne propune un joc, un dialog deschis despre ce înseamnă „dialog”, întrebând auditoriul care sunt ingredientele necesare unei discuţii. Se prind în joc şi micuţii elevi de clasa I, dar şi cei din sală, totul într-o atmosferă nelipsită de „puţin umor”, după cum precizează părintele, ca fiind unul din elementele necesare în orice dialog. Sunt „descoperite” pe rând condiţiile necesare unei discuţii: prezenţa a două persoane, aceiaşi limbă vorbită, acelaşi nivel de educaţie, respect, sinceritate, dorinţă de socializare, ambient adecvat, umor. Toate acestea sunt „scrise” deja în noi prin generozitatea lui Dumnezeu, care ne-a înzestrat cu dorinţa de a comunica, de a deschide porţi, de a face bine.

O seară de noiembrie petrecută alături de oameni minunaţi, o seară în care dialogul ne-a unit, ne-a făcut mai buni, ne-a deschis drumul spre Advent şi spre sărbătoarea sfântă a Crăciunului, o seara în care Eu + Tu = Bucuria de a Fi împreună!

Distribuie cu: