Reculegere lunară la Carei: Ispitirea semnul luptei spirituale

În orășelul Carei din județul Satu Mare, la Conventul ,,Sf. Anton de Padova”, în data de 29 martie a avut loc întâlnirea fraților care activează în conventele din Ardeal pentru ziua de reculegere lunară.

4 aprilie 2017 Fr. Iulian Robu

Reculegere lunară la Carei.

Distribuie cu:

Meditația a fost continuarea catehezelor lui Silvano Fausti: „Amintește-ți și istorisește Evanghelia”, cu titlul: ,,Spiritul l-a dus în pustiu” versetele din Sfântul evanghelist Marcu (1, 12-13) ,,Și îndată Spiritul l-a dus în pustiu. Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Acolo era împreună cu fiarele, iar îngerii îi slujeau”.

Părintele Matieş Stănică a dat citire reflecției zilei. Fragmentul este continuarea meditației despre Botezul lui Isus care ne prezintă un Dumnezeu solidar cu răul şi cu moartea noastră; ispitirile sale ne fac să vedem un Dumnezeu solidar cu truda noastră de a trăi în libertate.

Cristos, care iese din apa Iordanului, plin de spirit în interior, ne amintește de Moise, care călăuzește în pustiu poporul lui Dumnezeu. Asemenea lui, parcurge drumul Israelului din Egipt în țara făgăduită, când toți au fost ispitiți și au căzut; reparcurge biruitor istoria oricărui om, care din totdeauna a căzut şi, de aceea, nu poate ajunge în patria dorinței sale.

Isus, la fel ca oricare dintre noi, de la Adam până astăzi, a fost ispitit „pentru ceva mai bun”. Există oportunități care în realitate sunt false; există scurtături care ne fac mai apoi să rătăcim drumul!

Oare nu tot răul din lume duce la ceva mai bun? Lucrurile pe care le înfăptuim nu trebuie să le înfăptuim „pentru ceva mai bun”, ci mai curând să le facem bine căci binele poate fi considerat ca atare dacă este bine atât la început, la mijloc, cât şi la sfârşit. În această situație nu mai este adevărat că „scopul scuză mijloacele”! Dimpotrivă mijloacele și scopul au întotdeauna aceeași natură.

În Isus ispitit, a fost ispitită toată umanitatea. În el biruitor, toată umanitatea a învins deja răul. Avem de a face cu noul Adam.

Ucenicul este acela care, unit cu El prin Botez, trăiește aceeași alegere și aceeași dificultate în a o menține. Are același spirit al său de solidaritate cu fraţii şi vrea să rămână fidel în ciuda tuturor înşelăciunilor din partea răului.

Adesea are dificultăţi în a le recunoaşte iar când le recunoaşte, se descurajează. Trebuie avut în vedere că duşmanul dă multă bunăvoinţă celui lipsit de inteligenţă; celui care are inteligenţă încearcă să-i ia bunăvoinţa, descurajându-l. Domnul, dă discernământ aceluia care are zel, pentru ca să nu facă răul, crezând că face binele; ci dă zel aceluia care are discernământ pentru ca să nu se descurajeze în a face binele. În orice caz, noi ştim că în orice încercare nu suntem singuri şi abandonaţi. Suntem ,,consolați” de prezenţa lui, care pentru acest lucru a vrut să fie ispitit cu noi şi asemenea nouă: „Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate, asemenea nouă, în afară de păcat”. (Evr 4,15). Ispitirea este un semn bun dovada că luptăm.

În jurul prânzului, în capela conventului, s-a continuat programul cu devoțiunea ,,Calea Sfintei Cruci” rugăciune specifică perioadei în care ne aflăm a Postului Mare.

La final frații au servit agapa fraternă şi s-au întors la conventele lor cu gânduri profunde şi spirituale că într-adevăr a fost o zi de comuniune, de împărtășire spirituală și fraternitate.

Pace și Bine!