Persoane consacrate în pelerinaj
În cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, celebrată de la 18 la 25 ianuarie, persoanele consacrate din zonele Bacău şi Bucovina, în ziua de 20 ianuarie 2018, au trăit o zi de rugăciune şi de comuniune fraternă, mergând în pelerinaj la sanctuarul marian de la Cacica, vizitând mănăstirile Suceviţa şi Voroneţ.

Distribuie cu:
Aşa cum ne îndeamnă şi PS Petru Gherghel, episcopul nostru de Iaşi, la începutul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, ca adunaţi în jurul altarului şi în bisericile noastre, să ne rugăm după dorinţa lui Isus: „Ca toţi să fie una!”, şi noi persoanele consacrate din zona Bacău, la iniţiativa sr. Cecilia Emanuela Bereşoaie, de la Surorile Boromite, responsabilă zonală, în colaborare cu pr. Alexandru Olaru, de la Fraţii Minori Conventuali, şi cu sr. Clementina Gârlianu, de la Congregaţia Surorilor Asumpţioniste, am hotărât de comun acord cu sr. Joanna Maksim, de la Surorile Dominicane din Siret, responsabilă cu zona Bucovina, să trăim o zi de rugăciune şi de comuniune fraternă, mergând în pelerinaj la sanctuarul marian de la Cacica, la sfânta Fecioară Maria, Maica Unităţii, şi împreună cu zona Bucovina, să vizităm, apoi, mănăstirile de la Suceviţa şi de la Voroneţ.
În dimineaţa zilei de 20 ianuarie 2018, ne-am adunat cu toţii la Curia Provincială Bacău, de unde am plecat cu autocarul spre Bucovina, în număr de 46 de persoane consacrate, terezine şi laici din zona Bacău. În spirit fratern, am înălţat rugăciunile şi cântările noastre de laudă şi mulţumire bunului Dumnezeu, precum şi sfintei Fecioare Maria prin rugăciunea Rozariului.
Ajunşi la sanctuarul marian, într-o atmosferă de poveste, cu zăpada albă abia căzută, ne-am îndreptat spre altarul bisericii, cu cântări în cinstea Sfintei Fecioare, Regina Apostolilor şi Mama noastră a tuturor. Cei care au dorit au avut posibilitatea de a se spovedi şi după o scurtă prezentare a bisericii, am celebrat Sfânta Liturghie, la începutul căreia părintele Anton Mărăndescu, paroh şi rector al sanctuarului, ne-a salutat şi ne-a urat un cuvânt de bun venit, precum şi un îndemn de a fi în continuare prin prezenţa noastră „semne de comuniune şi de bucurie pentru lumea de astăzi”.
Pr. Augustin Folner AOC, responsabil al Oficiului pentru Viaţa Consacrată la nivel diecezan, care a fost prezent cu noi, la cuvântul de învăţătură, ne-a îndemnat şi el să fim „sare a pământului şi lumina lumii” (cf. Mt 5,13), să fim mărturisitori fideli ai timpurilor noastre şi astfel să devenim bărbaţi şi femei despre care Dumnezeu, să poată spune asemenea lui David: „Sunt persoane după inima mea!” (2Sam 1,1-27).
După ce i-am mulţumit Domnului prin jertfa Sfintei liturghii, ne-am îndreptat cu toţii spre mănăstirea Suceviţa, unde maica Mihaela ne aştepta în prag cu toată căldura sufletească şi cu soarele care încălzea deja şi ne lumina cu razele sale strălucitoare. După o prezentare prealabilă a mănăstirii şi a picturilor unice de culoare verde a mănăstirii, din partea unei măicuţe din obştea lor, maica stareţă ne-a primit cu drag în mănăstire, unde a avut loc un moment de rugăciuni ecumenice şi de dialog fratern, împreună cu o agapă frăţească. Produsele naturale şi mai ales disponibilitatea lor ne-au făcut să ne bucurăm şi să ne simţim ca acasă. Fiind deja o relaţie fraternă între Surorile Dominicane din Italia şi maica Mihaela, stareţa acestui aşezământ, a fost mult mai uşor în a ne deschide şi a împărtăşi stilul nostru comun de viaţă consacrată şi de mănăstire „stabilitas loci”. După ce ne-am hrănit sufleteşte şi trupeşte şi am îndeplinit procedurile de protocol, maica stareţă ne-a salutat cu drag pe fiecare în parte, ca o mamă care iubeşte pe toţi copiii săi diverşi cu aceeaşi măsură de iubire.
Continuând pelerinajul nostru ecumenic, am ajuns, apoi, la mănăstirea Voroneţ, unde şi aici maica Gabriela Platon ne-a făcut o cateheză şi, am putea spune, o oră de teologie filozofică, pe baza picturilor de pe peretele de vest al frumoasei mănăstiri de culoare albastră, picturi executate la îndemnul mitropolitului Grigore Roşca, în anul 1547, văr al lui Petru Rareş, care la rândul său a iniţiat adăugarea unui pridvor închis, pentru care a adoptat o soluţie unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat. Încheind cateheza sa cu „Judecata de apoi”, în registrul al patrulea, la mijloc, unde apare cumpăna care cântăreşte faptele bune şi pe cele rele, precum şi lupta dintre îngeri şi demoni pentru suflete. Una dintre realităţile pe care diavolul le urăşte la maxim este unitatea, comuniunea, iubirea fraternă. Aşa cum ştim, structura şi modelul unităţii perfecte se află sădite în structura fiinţei omului, lucru prezentat încă din primele pagini ale Sfintei Scripturi. Iar diavolul este duşmanul cel mai mare al unităţii. De aceea, iubirea autentică nu poate fi trăită în mod solitar de către o singură persoană, sau chiar de către o singură comunitate, ci este exercitată în mod perfect în cadrul unei comuniuni între persoane, între comunităţi, între Biserici.
După ce am mulţumit Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt şi în această biserică, împărţind binecuvântarea noastră tuturor participanţilor la acest pelerinaj, ne-am întors cu sufletele pline de bucurie, la casele noastre. Mulţumindu-i lui Dumnezeu cel Întreit, cântându-i rugăciunea noastră de seară şi împărtăşindu-ne experienţa acestei zile frumoase şi binecuvântate, am dorit în unanimitate să mai organizăm astfel de momente de comuniune, de cunoaştere intercongregaţională, interzonală şi interreligioasă, participând cu drag la iniţiativele comisiei de viaţă consacrată diecezană.
„Dreapta ta, Doamne s-a glorificat prin putere” (Ex 15,6). Dreapta lui Dumnezeu indică drumul pe care trebuie să mergem în vremurile noastre întunecate, ne indică calea pe care trebuie să o parcurgem în viaţa noastră de creştini şi mai ales de persoane consacrate. Să ne lăsăm conduşi mereu de dreapta lui Dumnezeu şi vom birui!