Distribuie cu:

Părinte Egidio, pregătim împreună acest pelerinaj cu relicva sfântului Anton în România. Pentru cititorii revistei noastre, aş dori să propun o reflecţie asupra semnificaţiei acestui pelerinaj special. Din vasta experienţă pe care o aveţi ca responsabil cu realizarea pelerinajelor cu relicva sfântul Anton în lume, ce recomandări aţi vrea să faceţi credincioşilor care îl vor întâlni în România?

Sfântul Anton de Padova, ca de altfel şi sfântul Francisc, au fost în viaţa lor pelerini/itineranţi. Sfântul Anton a parcurs, evanghelizând, multe ţări. În Africa, a fost în Maroc, în Europa: în Portugalia, Spania, Italia şi Franţa. Pe parcursul secolelor, au existat mulţi cinstitori care au mers în pelerinaj la Padova, pentru a se ruga la mormântul său. În ultimii 30 de ani, a fost sfântul Anton cel care a devenit pelerin şi a început să străbată continente şi ţări, prin intermediul relicvelor sale: adică cele care au fost extrase din mormântul său, în 1981, atunci când a avut loc deshumarea trupului său.

 Am început să-l însoţesc pe sfântul Anton din 1981 şi am fost în toate regiunile Italiei, şi mai apoi în circa 15 ţări europene şi în altele din Asia: India, Singapore, Filipine, Indonezia, Timorul de Est ş.a. Am fost, de asemenea, în Australia şi Africa. Oriunde ajungeam cu relicvele Sfântului, lumea ne întâmpina cu mare bucurie, ca şi cum ar fi fost însuşi Sfântul cel care i-ar vizita. Am asistat la celebrări solemne şi manifestări impresionante ale credinţei, oriunde am trecut. Mulţimi de credincioşi, mulţi chiar necreştini, umpleau oriunde pieţele şi bisericile, pentru a-l întâlni, ascultând cuvântul său, ascultându-i pe fraţii care îl însoţeau întotdeauna. Foarte mulţi veneau pentru a-i mulţumi, dar şi mai mulţi pentru a-i cere ajutorul. Şi în România, Sfântul va veni pentru a-şi continua misiunea sa de om al lui Dumnezeu şi pentru a-i susţine pe toţi cinstitorii români în parcursul credinţei lor.

 

Atunci când vorbim de sfântul Anton, se pun împreună două cuvinte inseparabile: evanghelie şi caritate, adică a evangheliza şi a fi solidari cu cei săraci. A anunţa evanghelia, astăzi, nu este tocmai uşor. Ce credeţi? Dacă sfântul Anton ar trăi în zilele noastre, cum ar anunţa evanghelia? Este pelerinajul cu relicvele Sfântului un mod de a anunţa evanghelia? Din experienţa pe care o aveţi…

Sfântul Anton, de obicei, este reprezentat cu două „simboluri” în mână: o carte, adică evanghelia, şi un copil, Isus! Sfântul Anton nu a încetat niciodată misiunea sa, anume aceea de a apropia persoanele de Dumnezeu, predicând evanghelia. În timpul vieţii, zicea: „Cel care nu cunoaşte evanghelia, Sfintele Scripturi, este un analfabet!”.

A predicat în timpul vieţii în biserici, în pieţe, scriind „Sermones”. Apoi, pe parcursul secolelor, prin miracolele şi învăţăturile sale, primindu-i pelerini pe cinstitorii săi, la mormântul său. În ultimul timp, o face prin intermediul revistelor, cărţilor, filmelor, a multor site-uri etc. Acum, prin intermediul „peregrinării” sale pe străzile lumii, pentru a apropia oamenii de Dumnezeu. Şi în acest an vom merge, pentru câteva luni, „în călătorie cu sfântul Anton”. Sunt multe etapele: Canada, India, Croaţia, Anglia, Statele Unite, Italia, România, Austria, Ucraina ş.a.

 

În România, majoritatea populaţiei este de confesiune ortodoxă. Cultul relicvelor este foarte răspândit şi printre ei, la fel şi devoţiunea către sfântul Anton. Care credeţi că ar putea fi mesajul pe care sfântul Anton l-ar transmite fraţilor noştri ortodocşi?

Sfântul Anton nu face diferenţă între catolici, ortodocşi sau membrii altor Biserici. Îi iubeşte pe toţi şi este iubit de toţi! În Germania, am admirat devoţiunea sinceră a protestanţilor, în Anglia, devoţiunea fraţilor anglicani, în ţările Europei de Est am întâlnit mulţi cinstitori din Biserica Ortodoxă. În timpul călătoriilor în diferite continente, am descoperit că sfântul Anton este iubit şi de credincioşi aparţinând altor religii.

În India, de exemplu, într-un sanctuar unde relicvele au rămas pentru mai mult timp, nu am putut face nicio celebrare, pentru că majoritatea credincioşilor erau de religie hinduistă. La Istanbul, în Turcia, marea parte a cinstitorilor care merg, în zi de marţi, în bazilica „Sfântul Anton”, sunt de religie musulmană. La Zagreb, am întrebat pe unii musulmani, veniţi să venereze relicvele: „De ce voi, musulmanii, veneraţi un sfânt creştin?”. Mi-au răspuns: „Pentru că sfântul Anton face miracole şi pentru noi, musulmanii!”. Şi credincioşii hinduişti, în India, ne-au răspuns: „Pentru că sfântul Anton este pentru noi un om al lui Dumnezeu care ne ajută să urmăm calea binelui!”. Sfinţii ne învaţă să dialogăm cu toţi, să trăim în pace cu toţi, să-i considerăm pe toţi fraţii şi prietenii noştri.

Cel puţin pentru începutul pelerinajului v-aţi oferit disponibilitatea de a veni în România, ca delegat al Provinciei de Padova. Suntem foarte încântaţi. Aţi mai fost în România? Cum credeţi că va fi întâlnirea sfântului Anton cu cinstitorii români?

Sunt bucuros să mă reîntorc în România! Am mai fost şi cu alte ocazii. Noi, franciscanii din Padova, prezenţi dintotdeauna la mormântul Sfântului, nu avem doar misiunea de a primi milioanele de credincioşi care vin din lumea întreagă, în fiecare an, la Padova, dar de câteva decenii îl însoţim pe sfântul Anton, „pe străzile lumii”. Motivul este foarte simplu: nu toţi cinstitorii Sfântului, care trăiesc în ţări îndepărtate, pot ajunge la Padova. Acolo unde ajungem cu relicva lui – se spune – ajunge însuşi Sfântul. Sfântul Anton ştie că are mulţi prieteni în lumea întreagă şi e mulţumit să meargă pentru a-i întâlni.

 

În România ne aşteptăm ca sfântul Anton să fie „mijlocitorul şi protectorul familiei creştine”. Cum vedeţi familia în lumea contemporană şi care credeţi că sunt cauzele crizei familiei de astăzi?

Din păcate, în lumea de astăzi, instituţia familiei este în criză. Familia creştină întâmpină multe obstacole. În opera sa de evanghelizare şi de apărare a celor săraci, sfântul Anton a mijlocit întotdeauna pentru familie, favorizând împăcarea şi pacea. Marea parte a miracolelor pe care sfântul Anton le-a săvârşit privesc pacea dintre soţi sau dintre părinţi şi copii. El nu doar a readus la viaţă copii pentru a-i reda părinţilor disperaţi, ci a favorizat, mai ales, reîmpăcarea în familie, aşa cum s-a întâmplat cu soţia rănită de moarte, pe nedrept, de soţul ei gelos. Miracolul de a-l face pe un nou-născut să vorbească dă mărturie despre cinstea mamei acuzate pe nedrept de infidelitate de către soţ. La fel de impresionant este miracolul de a vindeca piciorul tăiat al tânărului, căit de a-şi fi lovit mama. Sunt convins că sfântul Anton va merge în România pentru a-şi aduce contribuţia în vederea restabilirii păcii în familiile române.

(interviu realizat de Pr. Daniel Fechetă)

Material apărut în ediția tipărită a revistei Mesagerul Sfântului Anton (Anul XXV, nr. 147, martie-aprilie 2018)

[ *** ]

Pr. Egidio Canil este delegat pentru „Pelerinajul” cu relicvele sfântului Anton în lume.

[ *** ]

Pelerinaj antonian în România
Pelerinaj cu relicva sfântului Anton de Padova în România

 

Distribuie cu: