Distribuie cu:

„Admirabilul semn al ieslei, atât de drag poporului creştin, suscită întotdeauna uimire şi încântare”. Astfel începe Scrisoarea Apostolică „Admirabile signum” despre semnificaţia şi valoarea ieslei, pe care papa Francisc a semnat-o duminică, în cadrul vizitei la Greccio.

Ieslea, un act evanghelizator de redescoperit

„Reprezentarea evenimentului naşterii lui Isus este echivalentă cu vestirea misterului Întrupării Fiului lui Dumnezeu cu simplitate şi bucurie”, scrie Sfântul Părinte în document, explicând că în timp ce contemplăm scena Naşterii Mântuitorului „suntem îndemnaţi să pornim la drum, atraşi de smerenia Celui care s-a făcut om pentru a-i întâlni pe oameni”, descoperind astfel că „El ne iubeşte într-atât de mult încât se uneşte cu noi, pentru ca şi noi să ne putem uni cu El”.

„Prin această Scrisoare” – scrie pontiful – „aş vrea să sprijin frumoasa tradiţie din familiile noastre care, în zilele precedente Crăciunului – pregătesc ieslea. Ca şi obiceiul de a o amenaja la locurile de muncă, în şcoli, în spitale, în închisori, în pieţe… . Este într-adevăr un exerciţiu de imaginaţie creativă, care foloseşte materialele cele mai diverse pentru a da viaţă unor mici capodopere de frumuseţe. Se învaţă de copii: când tata şi mama, împreună cu bunicii, transmit acest vesel obicei ce conţine în sine o bogată spiritualitate populară. Îmi exprim speranţa ca această practică să nu fie niciodată abandonată; dimpotrivă, sper ca acolo unde a fost lăsată la o parte să fie redescoperită şi revitalizată” 

Sfântul Francisc şi „Ieslea vie” de la Greccio

Evocând originile reprezentării naşterii lui Isus, papa Francisc subliniază etimologia latină a cuvântului: „presepium”, adică iesle şi îl citează pe sfântul Augustin care observă cum Isus, „aşezat într-o iesle, devine hrana noastră”. Pontiful aminteşte ieslea vie dorită de sfântul Francisc la Greccio, de Crăciun, în anul 1223, care i-a umplut de bucurie pe toţi cei prezenţi. „Prin simplitatea acelui semn, a realizat o mare operă de evanghelizare. Învăţătura lui a pătruns în inima creştinilor şi continuă să rămână până în zilele noastre ca o formă genuină pentru a propune din nou, cu simplitate, frumuseţea credinţei noastre”.

Uimire şi emoţie în faţa Pruncului dumnezeiesc  

„Ieslea” – scrie papa Francisc – „suscită atât de multă uimire şi ne emoţionează” pentru că „exprimă bunătatea lui Dumnezeu” care „se coboară la micimea noastră”, se face sărac, îndemnându-ne să-l urmăm pe calea umilinţei pentru „a-l întâlni şi a sluji cu milostivire în fraţii şi în surorile noastre care suferă lipsuri”.

Simboluri ale ieslei: cerul înstelat în liniştea nopţii

Scrisoarea Apostolică „Admirabile signum” trece în revistă diferitele semne ale ieslei, mai ales cerul înstelat în întunericul şi liniştea nopţii: deseori viaţa noastră este înconjurată de întunericul nopţii. „Însă, chiar şi în acele momente, Dumnezeu nu ne lasă singuri, ci se face prezent şi aduce lumină acolo unde există întuneric, luminându-i pe cei care traversează întunericul suferinţei” – scrie papa Francisc în Scrisoarea Apostolică dedicată Ieslei, „admirabil semn” atât de drag creştinilor.

Peisajele, îngerii, steaua cometă, săracii   

Deseori există peisajele alcătuite din ruine case şi palete antice, „semn vizibil al unei umanităţi decăzute”, Isus venind pentru „a o vindeca şi a o reconstrui”. Din reprezentarea Naşterii Mântuitorului fac parte munţi, râuri, oi, ca reprezentare a întregii creaţii care participă la venirea în lume a Domnului nostru Isus Cristos. Îngerii şi steaua (cometă) sunt semnul că şi noi suntem chemaţi să pornim la drum pentru a ajunge la grota din Betleem şi a-l adora pe Domnul. Păstorii ne arată că cei care ştiu să accepte evenimentul întrupării sunt cei din urmă, cei mai umili şi mai săraci. De aceea, deseori, în iesle apar cerşetori şi alţi necăjiţi care poartă amprenta suferinţei.  

De la fierar la brutar: sfinţenia cotidianităţii

În Iesle sunt aşezate deseori unele personaje care par să nu aibă nicio legătură cu relatările evanghelice, acestea sugerându-ne însă că, „în această nouă lume inaugurată de Isus există spaţiu pentru tot ceea ce este uman şi pentru fiecare creatură. De la păstori la fierari, de la brutari la lăutari, de la femeile care poartă pe umeri ulcioare de apă şi la copiii care se joacă, personajele ieslei voiesc parcă să reflecte sfinţenia de fiecare zi reflectată în îndeplinirea cu bucurie a îndatoririlor zilnice atunci când îl avem în preajmă pe Pruncul Isus.

Maria şi Iosif: abandonare totală în mâinile Domnului

În grotă, alături de Prunc, se află Maria şi Iosif. Prezenţa lor „ne dă mărturie despre cum să ne abandonăm, cu spirit de credinţă, voinţei lui Dumnezeu”, asemenea lui Iosif, „custodele care îşi protejează neobosit familia”.

Pruncul Isus: iubirea care schimbă istoria

În iesle se află micuţul Isus. „Dumnezeu este imprevizibil, înafara schemelor noastre”, spune papa Francisc, referindu-se la modul în care se prezintă Dumnezeu în lume; sub forma unui Prunc care întinde mânuţele pentru a fi luat în braţe. În slăbiciunea şi în fragilitatea sa ascunde puterea ce creează şi transformă totul cu iubire. Ieslea ne ajută „să vedem şi să atingem acest eveniment unic şi extraordinar care a schimbat cursul istoriei”.

Magii: cei aflaţi departe şi credinţa

La sfârşit, ultimul semn. Când se apropie sărbătoarea Epifaniei, în iesle se aşează micile statui care-l reprezintă de Regii Magi care „ne învaţă că se poate pleca de foarte departe pentru a ajunge la Isus”.

Dumnezeu vrea fericirea omului

Ieslea – explică papa Francisc în încheierea Scrisorii Apostolice „Admierabile signum” – reprezintă o modalitate de a transmite credinţa, fiind important ca această reprezentare să vorbească vieţii noastre, istorisind iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, „Dumnezeu care s-a făcut prunc pentru a ne spune cât este de aproape de fiecare fiinţă omenească, în orice condiţie s-ar afla” şi pentru a ne spune că în aceasta constă fericirea”. 

* * *

Material apărut pe www.vaticannews.va/ro

* * *

Textul integral al Scrisorii apostolice, aici.

Distribuie cu: