Rugăciunea Angelus

Distribuie cu:

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În acest timp pascal Cuvântul lui Dumnezeu continuă să ne indice stiluri de viaţă coerente pentru a fi comunitatea Celui Înviat. Între acestea, Evanghelia de astăzi prezintă mandatul lui Isus: „Rămâneţi în iubirea mea” (In 15,9): a rămâne în iubirea lui Isus. A locui în curentul iubirii lui Dumnezeu, a ne stabili acolo locuinţă stabilă, este condiţia pentru a face în aşa fel încât iubirea noastră să nu piardă pe drum ardoarea sa şi îndrăzneala sa. Şi noi, ca Isus şi în El, trebuie să primim cu recunoştinţă iubirea care vine de la Tatăl şi să rămânem în această iubire, încercând să nu ne despărţim de ea cu egoismul şi cu păcatul. Este un program angajant dar nu imposibil.

Înainte de toate este important a conştientiza că iubirea lui Cristos nu este un sentiment superficial, nu, este o atitudine fundamentală a inimii, care se manifestă în a trăi aşa cum vrea El. De fapt Isus afirmă: „Dacă păziţi poruncile mele, rămâneţi în iubirea mea aşa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui” (v. 10). Iubirea se realizează în viaţa de fiecare zi, în atitudini, în acţiuni; altminteri este numai ceva iluzoriu. Sunt cuvinte, cuvinte, cuvinte: aceea nu este iubirea. Iubirea este concretă, în fiecare zi. Isus ne cere să păzim poruncile sale, care se rezumă în asta: „să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu” (v. 12).

Ce trebuie să facem pentru ca această iubire pe care Domnul înviat ne-o dăruieşte să poată fi împărtăşită de alţii? De mai multe ori Isus a indicat cine este celălalt care trebuie iubit, nu în cuvinte ci cu faptele. Este cel pe care-l întâlnesc pe drumul meu şi care, cu faţa sa şi istoria sa, mă interpelează; este cel care, cu însăşi prezenţa sa, mă determină să ies din interesele mele şi din siguranţele mele; este cel care aşteaptă disponibilitatea mea de a asculta şi de a parcurge o bucată de drum împreună. Disponibilitate faţă de fiecare frate şi soră, oricine ar fi şi în orice situaţie s-ar afla, începând de la cel care îmi este aproape în familie, în comunitate, la locul de muncă, la şcoală… În acest mod, dacă eu rămân unit cu Isus, iubirea sa poate să ajungă la celălalt şi să-l atragă la El, la prietenia sa.

Şi această iubire faţă de alţii nu poate să fie rezervată la momente excepţionale, ci trebuie să devină constanta existenţei noastre. Iată pentru ce suntem chemaţi, de exemplu, să-i păstrăm pe bătrâni ca pe o comoară preţioasă şi cu iubire, chiar dacă ei creează probleme economice şi necazuri, dar trebuie să-i păstrăm. Iată pentru ce bolnavilor, chiar dacă sunt în ultimul stadiu, trebuie să le dăm toată asistenţa posibilă. Iată pentru ce aceia care urmează să se nască trebuie primiţi mereu; iată pentru ce, în definitiv, viaţa trebuie mereu ocrotită şi iubită de la zămislire până la asfinţitul său natural. Şi aceasta este iubire.

Noi suntem iubiţi de Dumnezeu în Isus Cristos, care ne cere să ne iubim aşa cum ne iubeşte El. Dar asta nu putem s-o facem dacă nu avem în noi însăşi Inima sa. Euharistia, la care suntem chemaţi să participăm în fiecare duminică, are scopul de a forma în noi Inima lui Cristos, aşa încât toată viaţa noastră să fie condusă de atitudinile sale generoase. Fecioara Maria să ne ajute să rămânem în iubirea lui Isus şi să creştem în iubirea faţă de toţi, în special cei mai slabi, pentru a corespunde pe deplin vocaţiei noastre creştine.

 [ *** ]

După Regina coeli

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri, la Aquisgrana (Germania), a fost proclamată fericită Chiara Fey, fondatoare a Surorilor Săracului Prunc Isus, care a trăit în a doua jumătatea a secolului al XIX-lea. Îi aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru această martoră zeloasă a Evangheliei, educatoare grijulie a tineretului sărac.

Invit să ne rugăm pentru populaţia din Republica Centrafricană, ţară pe care am avut bucuria s-o vizitez şi pe care o port în inimă şi unde în zilele trecute au avut loc violenţe grave cu numeroşi morţi şi răniţi, între care un preot. Domnul, prin mijlocirea Fecioarei Maria, să-i ajute pe toţi să spună nu violenţei şi răzbunării, pentru a construi împreună pacea.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini, îndeosebi pe cei care provin din Oviedo (Spania), studenţii din Vrbové (Slovacia) şi ministranţii din Berna. Un salut special se îndreaptă spre noile Gărzi Elveţiene, spre rudele şi prietenii lor, în ziua sărbătorii acestui Corp istoric şi merituos. Aplauze pentru ei!

Salut reprezentanţii Asociaţiei Meter, pe care îi încurajez să continue în angajarea în favoarea copiilor victime ale violenţei; precum şi credincioşii din Piacenza şi Borgoricco şi gimnastele din Castelfranco Emilia.

Am auzit şi câteva cântece ale neocatecumenalilor… Iată-i! Mulţumesc! Mulţumesc pentru munca voastră de evanghelizare. Sunteţi peste tot, mulţumesc!

Salut şi toţi deţinuţii din penitenciarul din Latina care sunt în acest moment uniţi cu noi spiritual.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

(traducere de pr. Mihai Pătraşcu)

[ *** ]

Material apărut pe www.ercis.ro

Distribuie cu: