Loading...

Ori sfințenie ori nimic!

După rugăciunea de astăzi de la miezul zilei, Papa a confirmat că mâine merge la Cimitirul Laurentino din Roma. Înainte de rugăciune, în alocuțiunea sa tradițională, a vorbit despre sfinți și despre sfințenie. „Trăim pentru Domnul sau pentru noi înșine, pentru fericirea veșnică sau pentru vreo satisfacție acum?”, a întrebat el. 

Rugăciunea Angelus

Distribuie cu:

Iubiți frați și surori, bună ziua și sărbătoare frumoasă!

Prima lectură de astăzi, din cartea Apocalipsului, ne vorbește despre cer și ne pune în fața „unei mulțimi mari”, incalculabile, „din toate neamurile, triburile, popoarele și limbile” (Ap 7,9). Sunt sfinții. Ce fac ei „acolo sus”? Cântă împreună, îl laudă pe Dumnezeu cu bucurie. Ar fi frumos să ascultăm cântul lor… Dar putem să ne imaginăm: știți când? În timpul Liturghiei, când cântăm „Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul Dumnezeul oștirilor cerești…”. Este un imn – spune Biblia – care vine din cer, care se cântă acolo (cf. Is 6,3; Ap 4,8), un imn de laudă. Așadar, cântând „Sfânt”, nu numai că ne gândim la sfinți, dar facem ceea ce fac ei: în acel moment, la Liturghie, suntem uniți cu ei mai mult ca oricând.

Și suntem uniți cu toți sfinții: nu numai cu cei mai cunoscuți, din calendar, ci și cu cei „de la ușa vecină”, cu rudele și cunoscuții noștri care acum fac parte din acea mulțime mare. Așadar astăzi este sărbătoare de familie. Sfinții sunt aproape de noi, ba chiar sunt cei mai adevărați frați și surori ai noștri. Ne înțeleg, ne iubesc, știu care este adevăratul nostru bine, ne ajută și ne așteaptă. Sunt fericiți și ne vor fericiți cu ei în paradis. Pentru aceasta ne invită pe calea fericirii, indicată în Evanghelia de astăzi, atât de frumoasă și cunoscută: „Fericiți cei săraci în duh […] Fericiți cei blânzi […] Fericiți cei curați cu inima…” (cf. Mt5,3-8). Dar cum așa? Evanghelia îi declară fericiți pe cei săraci, în timp ce lumea îi declară fericiți pe cei bogați. Evanghelia îi declară fericiți pe cei blânzi, în timp ce lumea îi declară fericiți pe cei prepotenți. Evanghelia îi declară fericiți pe cei curați, în timp ce lumea îi declară fericiți pe cei șmecheri și pe cei petrecăreți. Această cale a fericirii, a sfințeniei, pare să ducă la înfrângere. Și totuși – ne amintește tot prima lectură – sfinții au „ramuri de palmier în mâini” (v. 9), adică simbolurile victoriei. Au învins ei, nu lumea. Și ne îndeamnă să alegem partea lor, aceea a lui Dumnezeu care este Sfânt.

Să ne întrebăm de care parte suntem: cea a cerului sau cea a pământului? Trăim pentru Domnul sau pentru noi înșine, pentru fericirea veșnică sau pentru vreo satisfacție acum? Să ne întrebăm: vrem cu adevărat sfințenia? Sau ne mulțumim să fim creștini fără infamie și fără laudă, care cred în Dumnezeu și îl stimează pe aproapele dar fără a exagera? Domnul „cere tot și ceea ce oferă este viața adevărată – oferă tot -, fericirea pentru care am fost creați” (Exortația apostolică Gaudete et exsultate, 1). Așadar, ori sfințenie ori nimic! Ne face bine să ne lăsăm provocați de sfinți, care aici nu au avut jumătăți de măsură și acolo sunt „suporterii” noștri, pentru ca să îl alegem pe Dumnezeu, umilința, blândețea, milostivirea, curăția, pentru ca să fim pasionați mai degrabă de cer decât de pământ.

Astăzi frații noștri și surorile noastre nu ne cer să auzim încă o dată o Evanghelie frumoasă, ci să o punem în practică, să pornim pe calea Fericirilor. Nu este vorba de a face lucruri extraordinare, ci de a urma în fiecare zi această cale care ne duce în cer, ne duce în familie, ne duce acasă. Deci astăzi întrevedem viitorul nostru și sărbătorim realitatea pentru care ne-am născut: ne-am născut pentru a nu mai muri niciodată, ne-am născut pentru a ne bucura de fericirea lui Dumnezeu! Domnul ne încurajează și celui care pornește pe calea Fericirilor îi spune: „Bucurați-vă și tresăltați de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!” (Mt 5,12). Sfânta Născătoare de Dumnezeu, Regina sfinților, să ne ajute să parcurgem cu hotărâre drumul sfințeniei; ea, care este Poarta cerului, să îi introducă pe dragii noștri răposați în familia cerească.

După Angelus, Sfântul Părinte a adăugat următoarele:

Iubiți frați și surori,

Vă salut cu afect pe voi toți, pelerini din Italia și din diferite țări, familii, grupuri parohiale, asociații și grupuri școlare. Un salut special adresez participanților la Crosul Sfinților, promovat de Fundația „Misiuni Don Bosco” pentru a trăi într-o dimensiune de sărbătoare populară această zi de Toți Sfinții. Mulțumesc pentru inițiativa voastră frumoasă și pentru prezența voastră!

Mâine după-amiază voi merge la Cimitirul Laurentino din Roma: vă invit să mă însoțiți cu rugăciunea în această zi în care ne amintim de cei care au mers înaintea noastră cu semnul credinței și dorm somnul păcii. Vouă tuturor vă urez o sărbătoare frumoasă în compania spirituală a sfinților. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!

(traducere de pr. Mihai Pătrașcu)

***

Material apărut pe www.ercis.ro

Distribuie cu: