Oneşti: Ziua Persoanelor Consacrate

Distribuie cu:

Întâlnirea a debutat cu meditaţia părintelui Cornel Horvat, OFMConv. din Parohia Târgu Trotuş, având ca temă: „Viaţa consacrată un far pentru cine este dezorientat în larg”.

Pentru început, au fost prezentate obiectivele care stau la baza instituirii Zilei Vieţii Consacrate la nivelul întregii Biserici: o mai bună cunoaştere a vieţii consacrate în lume şi în Biserică pentru a fi mai apreciată nu numai pentru ceea ce fac persoanele consacrate, ci pentru ceea ce semnifică viaţa consacrată; încurajarea persoanelor consacrate să continue reflecţia şi discernământul privind identitatea şi misiunea lor în Biserică şi în lume; profeţia la care nu se poate renunţa în cadrul vieţii consacrate.

Părintele Cornel, făcând referire la cuvintele Papei Francisc, a subliniat că viaţa consacrată nu poate renunţa la pasiunea pentru Cristos şi nici la pasiunea pentru umanitate, îndeosebi pentru umanitatea rănită, vulnerabilă, care constituie misiunea sa. Viaţa consacrată este chemată să menţină aprinsă această lumină a profetizării, devenind far pentru cine este dezorientat în larg, devenind făclie pentru cine păşeşte în întuneric, devenind străjer pentru cine nu vede o ieşire la viaţa. În inima consacraţilor trebuie să răsune puternic aceea invitaţie: fiţi martori a unui mod diferit de a face, de a acţiona şi de a trăi; fiţi samaritenii din aceste zile, depăşind tentaţia de a vă concentra de a plânge asupra voastră, sau de a închide ochii în faţa durerii, a sărăciei atâtor bărbaţi şi femei. Papa Francisc – a adăugat pr. Cornel – ne invită să fim „artizani ai fraternităţii universale”.

În a doua parte a meditaţiei sale, părintele Cornel a relatat mărturia unui frate misionar, Ben Herison, cu referire la perseverenţa în viaţa consacrată. Secretul perseverării – a subliniat părintele Cornel – stă în dorinţa de a persevera zilnic, decizia de a încredinţa lui Dumnezeu viaţa noastră în fiecare zi. În acest ritm, viaţa noastră se construieşte şi se fortifică tot mai mult în jurul lui Dumnezeu, singurul care rămâne fidel până la sfârşit.

După reflecţiile părintelui Cornel a urmat o împărtăşire fraternă, fiecare consacrat vorbind despre propriile experienţe şi mărturii. Întâlnirea a continuat cu un moment de rugăciune şi s-a încheiat la sanctuarul diecezan „Fericitul Ieremia”, prin celebrarea Sfintei Liturghii, prezidată de părintele Leon, custodele Fraţilor Minori Capucini.

Părintele Leon Budău, în predica din cadrul Sfintei Liturghii, a amintit că sunt 25 de ani de când se celebrează Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate şi a expus câteva motive principale pentru care se face memoria acestei zile: nevoia profundă de a aduce laudă lui Dumnezeu într-un mod solemn şi de ai mulţumi pentru darul vieţii consacrate; cunoaşterea vieţii consacrate de către întreg poporul lui Dumnezeu; persoanele consacrate sunt invitate să celebreze această zi împreună, în mod solemn, faptele minunate ale lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu a împlinit în fiecare.

Părintele Leon Budău, evocând discursul Papei Francisc din ziua de 2 februarie 2021, a subliniat răbdarea integrată cu sfânta evanghelie şi cu lecturile zilei. „Papa Francisc – evidenţia părintele Leon – vorbea de trei răbdări: răbdarea în viaţa noastră personală, răbdarea în viaţa comunitară şi răbdarea faţă de lume. Avem nevoie să fim răbdători cu noi înşine, să ne străduim să ne trăim viaţa tot mai coerent cu sfânta evanghelie. Răbdarea în viaţa comunitară, principalul apostolat al nostru, este viaţa trăită în comun, adică cultivarea fraternităţii şi iubirii reciproce. Riscul este ca întotdeauna să credem că activităţile pot face mai mult decât comuniunea dintre noi. Iar noi trebuie să fim pentru lume un semn de dăruire, de dorinţă de iubire între noi ca astfel cei care ne văd să fie însufleţiţi şi să înţeleagă că acesta este drumul mântuirii, adică iubirea reciprocă dintre noi”. Evocând discursul Papei Francisc, a mai adăugat părintele Leon: „Dumnezeu nu ne cheamă să fim solişti, ci să facem parte dintr-un cor, un cor care caută şi tinde tot mai mult să se armonizeze, chiar dacă uneori putem să distonăm; important este să fie această voinţă şi dorinţă de a trăi împreună pentru că, de fapt, menirea noastră este ca să trăim cu celălalt, nu doar să ne suportăm fără să ne scoatem ochii ci să ne iubim şi zilnic să începem de la capăt, să ne propunem zilnic acest lucru”.

După îndemnurile de la predică, toate persoanele consacrate prezente în biserică au reînnoit voturile de ascultare, curăţie si sărăcie.

* * *

Material apărut pe www.ercis.ro

Distribuie cu: