În acel moment nu a mers bine... Să reflectăm asupra nereușitei

Distribuie cu:

În acel moment nu a mers bine… Să reflectăm asupra nereușitei
Formare franciscană – cugetări (partea 16)

„Deseori urmarea lui Cristos și slujirea fraților nu aduce cu sine recunoaștere și semne de înțelegere din partea celorlalți; mai mult încă, este posibil să se experimenteze falimente, incomprehensiuni și suferințe. Iarăși, se poate întâmpla – uneori și în mijlocul unei slujiri generoase – să se observe o slăbire a tensiunii vocaționale, în a pune în discuție motivațiile urmării și drumul vocațional până atunci parcurs cu seninătate. Aceste dificile și delicate situații de viață – momente de criză –, dacă sunt primite cu răbdare și cu încredere, unindu-le cu misterul pascal al Domnului Isus, pot să se reveleze misterioase căi de mântuire” [1].

Este cert că viața noastră nu este numai o serie de reușite, ci și de diferite nereușite. Le percepem dur și avem dificultăți să le acceptăm. De ce sunt atât de dureroase? Poate că lovesc o parte narcisistă interioară din noi. Acest lucru se întâmplă pentru că nu reușim în toate. Deseori ne vine să ne gândim că, poate, nu suntem destul de inteligenți sau întreprinzători, că, poate, am făcut ceva greșit, că nu suntem în stare să înfruntăm toate situațiile vieții. Simțim rușine, reacționăm cu tristețe și deprimare, ne închidem în noi înșine și ne retragem din relația cu ceilalți. Uneori, în aceste momente, reacționăm diferit, mai expresiv și exteriorizat: simțim răzvrătire, supărare, exprimăm evaluări negative despre cei pe care-i considerăm autorii nereușitelor noastre, și așa mai departe.  

Experiența nereușitei poate să ne facă să vedem în noi înșine că stăm mai rău decât alții. Este ușor, de aceea, să presupunem anticipat că ceva nu va funcționa. Atunci când se nasc noi provocări, o persoană le înfruntă cu lipsă de entuziasm, pentru că există temeri că acțiunile lui vor sfârși din nou în faliment. De aceea, este mai ușor să se evite orice altă nouă activitate. Pe de altă parte, poate apărea tendința de a supracompensa aceste temeri. Este ușor să ne punem pe primul loc noi înșine și propriile ambiții. Este apoi dificil să apreciem propriile reușite, pentru că suntem totdeauna în căutarea a noi provocări. Suntem constant în acțiune, acțiune al cărei scop principal este cel de a ne demonstra nouă înșine și altora că vom reuși [2].

Sunt convins că și atunci când ne putem bucura de reușite (sau cel puțin când nu suferim nereușite), trăim un timp în care ar trebui să ne pregătim spiritual pentru nereușitele care ar putea veni. De ce? Pentru că ele fac parte din viața noastră. Deci, este vorba de a gândi și de a ne ruga pentru cum vrem să acționăm și cum vrem să trăim într-un moment în care vom experimenta nereușitele. A fi aproape de Cristos nu este un itinerar în care se experimentează numai triumful. În viața Sa, vedem situații care, omenește vorbind, s-au încheiat cu eșecuri, până la scandalul crucii [3].

În acest context, mă gândesc la Sfântul Francisc și la nereușitele sale: relația dificilă cu tatăl său și cu frații lui. În biografia lui, este relatat un episod în care Francisc era preocupat din cauza fraților care dădeau scandal în Ordin. Gândindu-se la ei, simțea probabil un fel de eșec. El însuși voia să stea aproape de Domnul, să trăiască pentru El, și pretindea același lucru de la ucenicii lui, dar nu reușea să facă ca toți tovarășii lui să fie ucenici cu adevărat penitenți. Pentru Francisc, lumina a ajuns în timpul rugăciunii, atunci când s-a simțit neliniștit față de acești frați. Cristos i-a spus că acești frați nu sunt ai lui. Acei frați au fost chemați de Cristos și El este păstorul lor [4]. Probabil, după aceste experiențe spirituale, Francisc a decis să scrie fraților în Regula lor de viață: „Și trebuie să fie atenți să nu se supere sau să se tulbure pentru păcatul vreunuia, deoarece ura și tulburarea împiedică dragostea în sine și în alții” [5].

Timpurile noastre nu sunt nici mai bune, nici mai rele decât cele în care a trăit Sărăcuțul. Sunt numai diferite. Pe de altă parte, adversitățile, dificultățile, scandalurile, lucrurile care merg rău, cu alte cuvinte, nereușitele au existat, există și vor exista. Iar de aici se naște întrebarea: cum să le înfruntăm? Sunt convins că diferitele nereușite care ne năpădesc pot fi un moment bun pentru a sta cu Domnul și să-i încredințăm ceea ce a mers strâmb: „Aruncați în El orice preocupare a voastră, pentru că el are grijă de voi” [6]. Acesta este un timp de maturizare spirituală. Un moment bun în care pot vedea pentru ce trăiesc cu adevărat și care este scopul meu principal. Iarăși, ce anume am făcut greșit, unde a fost eroarea și ce a fost bun. Există vreunul pe care l-am nedreptățit sau vreunul căruia ar trebui să-i iert ceva? Merită să vorbesc cu o persoană de încredere (prieten, director spiritual…). Mai este important să privim spre viitor: ce anume am învățat din această situație, ar trebui să schimb ceva, poate să întreprind unele acțiuni într-un alt moment, într-o formă diferită sau într-un alt loc; ce rezultate pozitive au rezultat din ceea ce s-a întâmplat etc.

Fără îndoială, Autorul care ne va da viață (pentru că această viață ne lipsește în acele situații dificile) este Duhul Sfânt. Să-i cerem să ne dea „ochii lui” chiar acum și în situațiile în care lucrurile nu merg bine pentru noi.

Fra Piotr STANISŁAWCZYK
Delegat general pentru formare

[1] Ordine dei Frati Minori Conventuali. Discepolato Francescano. Ratio Studiorum, Roma 2022, n. 142, https://www.ofmconv.net/download/discepolato-francesc-ratio-stud-2022/?wpdmdl=51910&refresh=64a5a6fa64a5e1688577786  05.07.2023.
[2] Cf. Przemysław Mućko, Porażka – przykłady z życia, https://www.psychowiedza.com/2017/10/porazka-przyklady.html, 04.07.2023.
[3] Cf. 1Cor 1, 23.
[4] Cf. II Celano 158 FF 742.
[5] Regola bollata VII 3 FF 9.
[6] 1Pt 5, 7.

*

Traducere din limba italiană de pr. Pătrașcu Damian

Material apărut pe www.ofmconv.net

Distribuie cu: