Nu există pace fără dialog
Distribuie cu:
„Astăzi mai mult ca oricând avem nevoie de pace, în acest război care este pretutindeni în lume”. Cu aceste cuvinte, rostite la Angelus, Papa i-a invitat pe toți credincioșii din lume să trăiască întâlnirea interreligioasă de la Assisi, la treizeci de ani de la acea istorică întâlnire convocată de Ioan-Paul al II-lea, ca „o zi de rugăciune pentru pace”. Cuvinte deosebit de importante care subliniază un aspect decisiv al situației internaționale actuale: necesitatea dialogului între religii ca element fundamental în rezoluția conflictelor.
De fapt, mai mult ca oricând, putem afirma că nu există pace fără dialog. În această întorsătură delicată a istoriei, în care fenomenul migrației este cel mai adesea alăturat, în mod confuz, terorismului internațional, căutarea dialogului reprezintă o stradă împotriva curentului cuminte, curajoasă și necesară. Trebuie spus clar: căutarea dialogului, contrar celor care suflă în focul unei opinii publice dezorientate și temătoare, nu este capitularea unei civilizații obosite și lașe, dar este atitudinea puternică a unei culturi căreia nu îi este teamă de confruntare, căreia nu îi este teamă să-și piardă propria identitate ori să se ascundă îndărătul ridicării unui zid.
Marele zid de la Calais este doar ultimul exemplu dintr-o serie de bariere, simbolic ridicat din sârmă ghimpată, care apar peste tot în Europa. Ziduri care se ridică din teamă – prin care putem „să le înțelegem rațiunile”, cum amintea recent Francisc, dar nu trebuie sub niciun chip să le alimentăm – și din incapacitatea de a furniza răspunsuri concrete la ceea ce este cea mai gravă criză umanitară după cel de-al doilea război mondial. Ziduri care esențialmente nu rezolvă nimic și care doar sfârșesc prin a legitima un status quo: acela a unui război desfășurat fragmentar peste tot în lume.
În definitiv, mie îmi pare că ar fi doar două alternative viabile. Pe de o parte, ar fi căutarea neîncetată a păcii, prin intermediul unui dialog istovitor, aș spune, nespus de istovitor, însă necesar întregii umanități; iar pe de altă parte, există căutarea unei siguranțe iluzorii prin intermediul unui zid care ascunde problema, anulând vizibil refugiatul de rând, supunându-l unei ghetoizări în „jungla” de la Calais, în oricare parte a Europei orientale ori în deșertul dintre Siria și Iordania.
Siria, pentru istoria sa multimilenară, pentru rolul strategic pe care l-a avut dintotdeauna în regiune și pentru situația dramatică pe care o trăiește astăzi, este la toate efectele epicentrul aceste grave crize umanitare. În anul 2001, Ioan Paul al II-lea ca urmare a acelui spirit de la Assisi de care ne amintim astăzi, efectuase o vizită în acea țară care a rămas în istorie datorită unui gest fără precedent: pentru prima dată un Papă trecuse pragul unei moschei.
În piața din fața Marii moschei Omayyadi din Damasc, Pontiful rostea un discurs care astăzi ar trebui recitit și meditat cuvânt cu cuvânt. Cu acel prilej, Ioan Paul al II-lea îi invită pe profesorii musulmani și creștini să le prezinte tinerilor lor religiile „ca și comunități de dialog respectuoase și nicidecum ca și comunități în conflict”, în consecință „să ducă înainte dialogul interreligios între Biserica Catolică și Islam” și, în sfârșit, să construiască „un nou mod de a prezenta cele două religii ale noastre, nu în opoziție, cum s-a întâmplat prea des în trecut, dar în colaborare pentru binele familiei umane”.
Prin urmare, avem nevoie să educăm tinerele generații în spiritul dialogului și al păcii. O educație spirituală, așa cum a afirmat patriarhul de Constantinopol, pentru „a rupe lanțul de violențe și nedreptăți”. Și pentru a construi, așa cum ne-a lăsat ca moștenire Giorgio La Pira, o nouă primăvară în lume. Întrucât „tinerii sunt ca rândunelele” și „simt vremea, simt anotimpurile: când vine primăvara ele zvâcnesc emoționant dintr-un instinct vital de necrezut – arătându-le calea și porturile! – către pământuri unde primăvara e în floare!”.
Gualtiero Bassetti
(traducere din limba italiană de pr. Carol-Daniel Sabău)
(material apărut în L’Ossevatore romano, ediția tipărită 19-20 septembrie 2016)
