Nisiporești: Invitație la jubileul de 125 de ani de la înființarea canonică a Provinciei Franciscane

Distribuie cu:

Pe data de 2 mai 2021, în comunitatea parohială şi conventuală din Nisiporeşti, noi, fraţii franciscani minori conventuali români, vom celebra un nou eveniment aniversar din itinerarul celebrativ al Jubileului celor 125 de ani de la înfiinţarea canonică a Provinciei Franciscane Conventuale „Sf. Iosif” din România (act inaugurat pe 26 iulie 1895), şi anume redeschiderea aici a Seminarului Franciscan, ca şcoală preteologică, respectiv ca formă de postulandat sau probandat franciscan, după 42 de ani de la desfiinţarea şi confiscarea abuzivă a Seminarului şi Gimnaziului Franciscan din Hălăuceşti (3 august 1948). Această redeschidere avea loc în anul 1990, la data mai sus menţionată, după cum ne relatează, într-un stil foarte viu şi tranşant, părintele şi confratele nostru Petru Albert, de fericită amintire, promotorul principal al acestei iniţiative providenţiale istorice: În mai 1990, când școlile din țară se pregăteau să dea vacanța cea mare de vară, la Nisiporești începea școala. Cursurile au continuat fără să se țină cont de sezoane ca să se recupereze, pe cât se putea, cei circa 50 de ani pierduți pentru astfel de învățământ. Peste 60 de tineri au fost înscriși și adăpostiți în șura amenajată, în garajul amenajat, în subsolul amenajat al casei parohiale. S-au instalat paturi suprapuse. Nu s-a asfixiat nici un seminarist. Acum sunt preoți (septembrie 1998). Stau de vorbă cu ei, își aduc aminte în ce spațiu strâmt învățau, dormeau, cum intrau în sala de studiu de la subsol prin gura de intrare comună și a beciului. Acum se amuză, râd cu plăcere și au sentimentul triumfului că au recuperat timpul irecuperabil, că au suspendat scurgerea timpului cu studiul lor asiduu și neîntrerupt. (P. ALBERT, 100 de ani de la înființarea Seminarului Franciscan din Moldova, în Mesagerul „Sfântului Anton”, sept. – oct. 1998, p. 15)

De ce Nisiporeştiul? De ce casa parohială şi conventuală a fraţilor de aici? Poate pentru că a fost locul cel mai generos şi providenţial în acel moment istoric de pionierat al reînceputurilor formării şi vieţii franciscane. Comunitate catolică seculară situată în centrul Moldovei, păstorită încă din faşă de preoţii misionari franciscani, cu credincioşi harnici şi râvnici în trăirea credinţei lor (în acest sens având exemplul minunat şi actual al Fericitei Veronica Antal, fecioară şi martiră), Nisiporeștiul rămâne în inima fraților şi creştinilor noştri un loc şi un semn al împlinirii şi răsplătirii speranţelor profunde ale fraţilor franciscani conventuali din Moldova care au supravieţuit, din pronie dumnezeiască, celor peste 40 de ani de persecuţie comunistă. Deşi în condiţii precare şi la o vârstă înaintată, stigmatizaţi de suferinţele îndurate în închisori sau prin alte modalităţi opresive ale dictaturii comuniste, aceşti fraţi, cu un elan tineresc extraordinar şi-au dedicat ultimele energii vitale şi sufleteşti acestei opere. Aşadar, această sărbătoare comemorativă va fi menită să cinstească, în primul rând, memoria acestor fraţi dintre care amintim acum pe cei care au avut un merit deosebit în deschiderea şi susţinerea pedagogică, spirituală şi materială a acestei noi pepiniere vocaţionale şi formative franciscane: Pr. Petru Albert, care păstorea comunitatea din Nisiporeşti, în calitate de paroh, încă din anul 1977 şi care a pus la dispoziția Provinciei Franciscane casa parohială pe care o construise, ajutat fiind de Pr. Anton Olaru, pensionar şi profesor, la care s-au adăugat alţi fraţi preoţi, precum Pr. Ştefan Apostol, administrator, Pr. Eugen Blăjuţ sr., părinte spiritual și profesor, Pr. Alexandru Gabor, profesor (tânăr frate provenit din rândul clerului diecezan); alături de ei, erau şi fraţii implicaţi direct în pastoraţia parohială (Pr. Eugen Ghuizan, paroh, Pr. Anton Farţade, vicar parohial).

Deşi această primă pepinieră, un nou „Rivotorto” românesc al reînceputurilor formării şi dezvoltării vocaţiilor la viaţa consacrată franciscană, a durat puţin (în toamna anului 1991 Seminarul fiind transferat la Roman), ea a rămas profund întipărită în mintea şi inima primelor generaţii de fraţi dornici să-L urmeze pe Cristos după exemplul Sfântului Francisc de Assisi, mulți dintre ei fiind astăzi preoți, răspândiți în diferite locuri din țară și din străinătate. Dificultăţile inerente începutului nu au făcut decât să le adâncească şi mai mult convingerea vocaţională şi încrederea în harul şi providenţa lui Dumnezeu.  

Comunitatea din Nisiporeşti a dăruit, până în prezent, Bisericii şi Ordinului Franciscan un număr de 16 fraţi preoţi, între care evidenţiem figuri ilustre precum Pr. Iosif Maria Petru Pal (cofondator al Armatei Maicii Domnului, coleg şi prieten al Sfântului Maximilian Maria Kolbe) şi Pr. Gheorghe Dumitraş (victimă a închisorilor comuniste, supranumit „ciocârlia subteranelor”).

Nicolae Iorga afirma că „poporul care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii”, iar Nicolae Bălcescu susţinea că „istoria este prima carte a unei naţii”. Ajutaţi de aceste 2 sentinţe ale celor 2 mari gânditori militanţi ai neamului românesc, credem că datoria noastră, a fraţilor franciscani din prezent, pe lângă faptul de a ne cunoaşte istoria şi a cinsti memoria fraţilor care ne-au precedat, trebuie să meargă până la a le urma exemplul şi a le continua opera, dând laudă lui Dumnezeu şi nezădărnicind sacrificiul lor în faţa generaţiilor care vin.

În această optică, e bine să ne reamintim câteva din cuvintele Scrisorii pe care Pr. Gheorghe Patraşcu, în calitate de ministru provincial, o adresa tuturor fraţilor franciscani români, la 1 ianuarie 1990, în zorii libertăţii proaspăt redobândite: Preaiubiţi fraţi, să aducem mulţumiri lui Dumnezeu că, după o perioadă de 41 de ani, putem vedea cu ochii noştri ziua mult aşteptată a eliberării. (…) A fost lung exilul… Să intonăm Providenţei divine un solemn «Te Deum» din adâncul sufletelor noastre… Acum, când s-au ivit zorii posibilităţilor de a ne strânge rândurile şi a ne aduna la casele noastre, avem datoria de a ne pregăti împreună să fim la înălţimea timpurilor şi chemării noastre, să fim gata a ne duce acolo unde ne va trimite ascultarea şi să ne încadrăm complet în spiritul disciplinei vieţii religioase şi franciscane pe care am jurat-o la sfânta Profesiune.

Frații comunității din Nisiporești

Distribuie cu: