Nisiporești: Cercetași în pelerinaj

Mai bogaţi sufleteşte afirmăm: Avem încă un ajutor ca să împlinim Legea scout – cercetaşul este curat în gânduri, cuvinte şi fapte. Sâmbătă, 17 noiembrie 2018, aproape 70 de cercetaşi au făcut un pelerinaj în cinstea fericitei Veronica Antal de la biserica din Hălăuceşti până la biserica din Nisiporeşti. Alături de aventura unei călătorii, experienţa pelerinajului a fost îmbogăţită de mai multe momente care i-au ajutat pe cercetaşi ca „uniţi în comuniune de rugăciune şi bucurie” să afle mai multe din viaţa fericitei Veronica Antal şi să parcurgă drumul pe care ea îl făcea de multe ori ca să fie la Liturghia din parohie. Fiind şi ultimul drum al martirei cu multe emoţii ei s-au oprit şi la locul unde a fost martirizată.

22 noiembrie 2018 [ Flori Ciobanu ]

Cercetași în pelerinaj la Nisiporești

Distribuie cu:

„Suferinţa, ori de câte ori e îndurată sau cugetată cu vrednicie, dovedeşte că răstignirea nu va fi fost inutilă, că jertfa lui Cristos e roditoare.” (Jurnalul fericirii, N. Steinhardt)

Pe drumul dintre Hălăuceşti şi Nisiporeşti, o tânără de 23 de ani, Veronica, a murit pentru un ideal: acela de a deveni mireasa lui Cristos. S-a pregătit pentru asta toată viaţa ei, a făcut cu grijă fiecare pas al pelerinajului pământesc, astfel încât să nu poată fi luată prin surprindere. Nu a cedat. Astfel, moartea ei a căpătat sens pentru cei care au nevoie să înţeleagă valoarea sacrificiului până la capăt.

Pentru a înţelege sacrificiile şi riscurile prin care a trecut până la martiriul ei, cercetaşii catolici au răspuns la îndemnul episcopului lor, Preasfinţitul Petru Gherghel, şi au făcut un pelerinaj în acest an dedicat de Biserică tineretului. Ei au străbătut drumul făcut de ea în foarte multe zile, uneori chiar cu noaptea în cap, pentru a participa la sfânta Liturghie din parohie, în acel timp, comunitatea din Nisiporeşti era doar filială. Sunt 8 kilometri. Unii ar spune că nu este mult. Alţii s-ar descuraja înainte de primul pas. Noi aceşti paşi i-am făcut pe ninsoare şi vânt, meditând misterele de rozariu, cântând, sporovăind uneori pentru a nu ne lăsa prinşi de pişcăturile vântului din câmp deschis.

Drumul nostru pe itinerariul Veronicăi a fost ghidat de preoţii franciscani ai locului.

Pr. Bernadin Duma ne-a introdus în atmosfera perioadei regimului comunist pentru a înţelege de ce martiriul Veronicăi nu a fost doar moartea ei.

După prima bucată de drum, la locul martiriului, pr. Vlad Bejan a prezentat mărturii despre martiriul Veronicăi. După expunere a fost un moment de tăcere, iar după reculegere rugăciunea l-a preamărit pe Dumnezeu care dă forţă şi curaj, iar oamenii devin capabil de eroism şi pot da dovezi de virtute chiar cu preţul vieţii şi al sângelui. Este dificil să empatizezi cu suferinţa şi moartea cuiva. Este dificil îndeosebi când eşti un tânăr liber şi nimic nu te împiedică să visezi frumos. Totuşi, s-a lăsat liniştea. Şi ne-a însoţit încă o bună parte din drum, deşi am fi putut continua să sporovăim.

În Nisiporeşti am fost întâmpinaţi de pr. Fabian Blaj care a continuat să ne vorbească despre curajul Veronicăi şi ne-a îndemnat să avem şi noi curajul de a ne mărturisi credinţa sub regimul, nu comunist ca cel de pe vremea ei, ci într-unul mai subtil şi la fel de periculos, cel al secularizării.

La mormântul Fericitei Veronica ne-am rugat. Fiecare şi-a spus păsul, dorinţa sau a cerut mijlocire. Ar putea părea un lucru banal, dar acest pelerinaj a creat contextul înţelegerii uneia dintre legile cercetăşiei: Cercetaşul este curat în gânduri, cuvinte şi fapte. Da, parafrazând ceea ce ne învaţă o mare sfântă a zilelor noastre: Sfinţenia stă în fapte mici, făcute cu o iubire mare.

Concluzia unui lider: „Astăzi am rememorat experienţa de viaţa a Veronicăi Antal într-un scurt pelerinaj de la Hălăuceşti la Nisiporeşti. Chiar dacă vremea nu a fost una propice, cercetaşii au reuşit să facă faţă provocărilor si să răspundă chemării pe care Biserica le-a propus-o!”

Părerea unui asistent spiritual: „Dumnezeu a desăvârşit o tânără, ce nu a putut deveni măicuţă din cauza legilor nedrepte, dar a devenit plină de curaj «un crin însângerat» şi mireasa sa pe care a primit-o în glorie. Tot Dumnezeu, doar cu câteva ore, în timpul nopţii, a pus un strat de nea peste câmp şi peste drum ca pelerinajul nostru să fie alb şi gândurile curate. A trimis un vânticel ca să ne pişte de obraji şi să ne atingă urechile ca să privim spre cer şi să ascultăm chemarea spre sfinţenie, curaj şi aventura vieţii trăite cu el. Minunate sunt planurile bunului Dumnezeu şi admirabili sunt sfinţii săi”.