Învățătura sfântului Francisc despre cum să ne urmăm propria misiune.

Distribuie cu:

Orice om se naște cu o anume misiune de împlinit. Fie pentru binele propriu, fie pentru binele omenirii întregi. Misiunea lui Francisc a fost aceea de a răspândi cuvântul lui Cristos în orice colț al lumii și, în același timp, să reconstruiască cu var și pietre lăcașurile de cult în care au fost depozitate simbolurile creștinismului și acolo unde orice creștin, de obicei, se recunoaște pe sine. Odată cu trecerea timpului, sfântul Francisc a început să-și dezvolte pasiunea pentru arta zidăriei, probabil în circumstanțele nefericite ale distrugerii Castelului ducal al lui Corrado. În temeiul cunoștințelor sale acumulate și prețioase, n-a ezitat să-și suflece mânecile pentru a reface tot ceea ce era necesar ca bisericuța San Damiano să fie reconstruită. Așa că a decis să coboare în piață și să le ceară trecătorilor – cu voce melodioasă și suavă – pietre mici sau materiale pietroase. Poate că se vor fi alăturat câțiva care să-l ajute pe Francisc, care între timp deja începuse să lucreze zi și noapte, să scoată la lumină comoară îngropată în San Damiano.

Mânca foarte puțin, și acel puțin cu care se hrănea provenea din cerșit. În ciuda mâniei tatălui de a se opune cerșetoriei fiului său (dispus acum să dea o nouă viață bisericuței), Francisc nu și-a pierdut nicicând tăria sufletească, întrucât a simțit înăuntrul său dragostea lui Dumnezeu, cel care avea puterea să schimbe până și gustul amar și dezgustător al mâncărurilor în ceva cu totul delicios și gustos. Francisc era dispus să îndure până și disprețul celor care și-au făcut din acesta un scop în sine, criticând imprudent modul său de viață, adică alegerea sărăciei, altminteri lăudabilă și curajoasă. De fapt, el a pornit la drum cu multă încredere, încrederea în chemarea inimii sale, care i-a spus necontenit să nu se mai teamă de nimic. Fără tihnă, a continuat lucrările la bisericuță, adunând, prin nenumărate eforturi, toate pietrele necesare dar și uleiul folosit la aprinderea lumânărilor. Terminată fiind lucrarea de reconstrucție a bisericuței San Damiano, Francisc hotărâse că ar fi timpul să o ia de la capăt, așa că a coborât la poalele orașului umbrian și, echipat cu noi unelte și noi energii, a început lucrarea de restructurare a bazilicii Sfânta Maria a Îngerilor, numită și Porțiuncula. Din realizarea acestor lucrări ale sfântului Francisc cu cele două biserici din Assisi se înalță, asemenea unor pilaștri,  subiecte de reflecție și lecții de viață.

 Domnul ne încredințează fiecăruia dintre noi o misiune, motiv pentru care nimeni n-ar trebui să se opună unei asemenea voințe, restrângând libertatea celorlalți și împiedicând, astfel, dorințele celor care au o viziune, diferită de a noastră, asupra Creației lui Dumnezeu. Toți ar trebui să trăiască însoțiți de Speranță, care este sora mai mare a entuziasmului și a neînfricării. Entuziasmul care se naște în pieptul lui Isus, bucuria inimii noastre, și neînfricarea, manifestată în sufletul celor care pot sta în picioare în fața dificultăților acestei existențe fragile. Fiecare dintre noi este chemat să trăiască în supunere față de aceste principii de responsabilitate și justiție, potrivit cărora binele trebuie cultivat în dauna răului, încât să ducă la desăvârșire spiritul Evangheliei și voința Domnului.

* * *

Material apărut pe www.sanfrancescopatronoditalia.com

Distribuie cu: