Masă Rotundă la ITRCF

Distribuie cu:

Masa rotundă a început cu o scurtă rugăciune, după care a urmat salutul de deschidere al pr. lect. univ. dr. Mihai Afrențoae, Rector Instituțional, care și-a exprimat bucuria pentru organizarea unor astfel inițiative, văzute ca o provocare, un bun prilej de exercitare a susținerii unui subiect, felicitând totodată tinerii conferențiari coordonați de pr. Decan la elaborarea acestui frumos eveniment de împărtășire a cunoștințelor.

Prima conferință s-a intitulat ,,Discernământ în noua evanghelizare” și a fost susținută de fr. Iulian Ghiurca OFMCap., care a subliniat actualitatea acestei teme ce își are originea în însăși natura Bisericii pe care Isus Cristos a orânduit-o să fie misionară. Pornind de la explicarea celor doi termeni de ,,discernământ” și ,,evanghelizare”, și argumentând, în mod sistematic, această tematică, printr-o serie de referințe biblice, documente conciliare, post-conciliare și enciclice sau alte scrieri, fr. Iulian a evidențiat faptul că evanghelizarea este criteriul fundamental pe care Biserica și-l asumă, arătându-și în acest sens grija maternă și străduindu-se să prezinte lumii de astăzi strălucirea și frumusețea mesajului evanghelic, stimulată prin invitația continuă la reînnoire, mai ales în contextul unei societăți aflate într-o continuă transformare. Noua evanghelizare nu se referă, în mod expres, la o altă evanghelizare cât mai ales la o reîntoarcere continuă la origini pentru a pune în valoare tezaurul originar al Bisericii.

În a doua prezentare, fr. Lucian Dămoc OFMCap. a susținut tema ,,Mântuirea în Biserică”. Citându-l pe marele istoric al religiilor, Mircea Eliade care a menționat faptul că religiozitatea este o trăsătură fundamentală a tuturor popoarelor, fr. Lucian a susținut faptul că Dumnezeu a sădit în om religiozitatea și sociabilitatea, semințe care constituie fundamentul antropologic al tuturor religiilor, inclusiv al creștinismului și al Bisericii creștine. Cristos a venit pentru mântuirea tuturor oamenilor, fie creștini, fie necreștini. Nu trebuie uitat că, la nivel individual, nimeni nu poate avea siguranța absolută a propriei mântuiri. În relațiile cu credincioșii necatolici, cu necreștinii și cu ateii, creștinii catolici trebuie să fie respectuoși, deschiși la dialog, păstrându-și, însă, propria identitate și dând mărturie despre Cristos și Biserica sa, mai întâi prin viața lor și, apoi, prin cuvinte.

Următoarea prelegere a fost susținută de fr. Alexandru-Cosmin Sascău OFMConv. și a avut tema ,,Conștiința de sine și simțurile la Immanuel Kant”. În viziunea acestuia, conștiința reprezintă faptul de a fi conștient de calitatea morală a acțiunilor noastre. Fiecare om are în mod natural şi originar o conștiință care nu poate fi dobândită, datoria  omului este de a o cultiva. De asemenea, în alegerile noastre din viața de zi cu zi, noi folosim conștiința morală care, dacă am privi-o în sensul ei larg, ar reprezenta discernământul dintre bine și rău, și tocmai prin această conștiință morală omul își depășește sinele său egoist și își evaluează faptele în funcție de un principiu superior, legea morală care se manifestă în conștiință sa odată cu dobândirea conștiinței de sine. Fr. Alexandru-Cosmin a evidențiat faptul că voința bună, în viziunea filosofului german, poate fi numită ,,bună în ea înseși”, independent de orice rezultat și de orice utilitate, iar rațiunea practică impune voinței omului o anumită formă, îi dă realitate principiilor rațiunii. Cât privește imperativele acestea sunt de două feluri: 1) ipotetice, care exprimă o constrângere a voinței relativă la un scop; și categorice, care poruncesc nemijlocit o anumită purtare.

Ultima prelegere, intitulată ,,Stadiile existențiale la Søren Kierkegaard”, a fost susținută de fr. Daniel-Antonio Saranci OFMConv. ,,Teoria stadiilor” reprezintă devenirea subiectului uman, pornind de la stadiul estetic, ulterior etic și, în cele din urmă, găsindu-și împlinirea în cadrul ultimului stadiu, cel religios. Esteul (omul care adoptă esteticul) se mulțumește cu imediatul, plăcerea. Cu toate acestea, el nu poate să atingă desăvârșirea în virtute și își dă seama de lipsa de auto-suficiență. În acest sens, apare posibilitatea unei noi alegeri: acceptarea sau respingerea punctului de vedere al credinței. De aceea, stadiul religios reprezintă momentul în care omul se pune în relație cu absolutul, exemplul cel mai convingător fiind Abraham, părintele credinței.

Momentul academic s-a încheiat printr-un dialog constructiv și benefic între conferențiari și participanți. În cele din urmă, conferențiarii au primit și premii din partea conducerii celor două facultăți pentru munca desfășurată. Părintele moderator a mulțumit participanților pentru participare și atenție, împărtășindu-ne convingerea și speranța că acestea sunt prielnice în formarea noastră scolastică.

Album Foto:

Distribuie cu: