Mărturie din Ţara Soarelui Răsare
Distribuie cu:
Fr. Petru Iştoc OFMConv în Japonia (cel din dreptul literei x)
Aşa cum v-am promis, revin cu noi informații despre experiența mea din Japonia, Ţara Soarelui Răsare.
Visul de a merge în Japonia a apărut încă din perioada în care mă pregăteam pentru viața consacrată (noviciat). Am început să mă interesez mai mult despre această țară însă, șase ani mai târziu, după ce am fost hirotonit preot. Visul de a merge ca misionar în Japonia a fost o inspirație a Duhului Sfânt, chiar dacă încă nu eram conștient ce putea să însemne asta pentru mine.
Inițial mi-am propus să studiez japoneza, pentru că mi se părea că studiul acestei limbi ar putea să constituie un avantaj în viitoarea mea misiune (căci nicio altă limbă străină nu te poate ajuta mai mult decât limba țării în care vrei să mergi). Încercând să învăț japoneza de unul singur, însă, mi-am dat seama că nu voi ajunge niciodată să leg o conversație cât de cât pe înțelesul celuilalt, dacă nu stau în mijlocul japonezilor și dacă nu asimilez cultura lor. Aşa s-a născut dorința de a merge în Japonia. O dorință cu care a trebuit să lupt vreo opt-nouă ani, pentru ca mai apoi, să se împlinească.
În Japonia am mers de două ori, odată în 2009, iar a doua oară în 2010, așa după cum povesteam în nr. 40 al Buletinului provincial. Acum sunt la a treia vizită, dacă se poate numi „vizită”, deoarece, cu permisiunea superiorilor, m-am decis sa rămân pentru o perioadă nedeterminată.
Japonia m-a influențat întrucâtva și m-a făcut omul, fratele care sunt azi. Asta, în primul rând, pentru că trăiesc într-un loc străin față de cel unde am crescut și am fost format. În al doilea rând pentru că am întâlnit frați și oameni minunați – iar când întâlnești oameni minunați, te simți dator să zâmbești la rându-ţi și să fii mai bun. Acum mi se pare că fiecare detaliu, fiecare clipă pe care o trăiesc aici, în mijlocul fraților din Provincia de Japonia, merită povestită. Cred că acesta este darul cel mare pe care mi l-a făcut Japonia: mi-a dăruit conștiința fiecărei clipe din viața mea.
Așadar, ce fac eu în Japonia?
Deocamdată studiez foarte mult, merg la şcoală, mă pregătesc pentru a vorbi bine japoneza și pentru a asimila cultura japoneză. Sunt fascinat de absolut orice reușesc să învăț: hiragana, katakana, kanji, alfabete care, la prima vedere, ați dau impresia că sunt ușor de scris, dar în realitate sunt destul de grele, deși există expresii relativ simple și o gramatică care mă avantajează.
În afară de studiu, am încercat să mă integrez programului casei. Specific în cele ce urmează programul spiritual de zi cu zi. Dimineaţa la ora 6:00 meditația urmată apoi de Sf. Liturghie cu rugăciunea laudelor la ora 6:30 și, după Liturghie, oficiul lecturilor; la ora 7:00 micul dejun împreună cu studenții și frații din casă. La ora 12:00 ne rugăm împreună Îngerul Domnului, urmat apoi de un prânz copios, compus din bucate tradiționale japoneze. Seara, la orele 17:30 Sf. Rozariu în comun, urmat de rugăciunea vesperelor şi de completoriu. La ora 18:30 ne întâlnim din nou în sala de mese, unde savurăm, așa cum ne place să spunem, bucatele pregătite ca de o mamă. La sfârșitul zilei ne întâlnim în sala fraternă, unde ne spunem bucuriile și necazurile, experiențele pe care le-am trăit de-a lungul zilei ori ne uităm la televizor, pentru a mai afla câte ceva din Japonia ori de peste hotare. Gustăm, între timp, din dulciurile făcute din fasole și soia, care sunt extraordinar de bune și înainte de a pleca la culcare, ciocnim câte un păhărel de OSAKE (țuică făcută din orez, 24 grade). După fraternitate fiecare se retrage în cameră pentru odihnă, nu înainte de a-i mulțumi Domnului și Maicii Sfinte pentru darurile primite de-a lungul zilei.
Iată, v-am povestit câte ceva despre chemarea pe care Domnul mi-a adresat-o și despre activitatea mea cotidiană pe care o desfășor actualmente în sânul provinciei nipone. Voi reveni cu alte articole-detalii despre activitatea, obiceiurile și folclorul japonezilor, cum ar fi sărbătoarea florilor de cireș … Însă, după cum spuneam, cu o altă ocazie.
Tuturor va doresc Pace și Bine!
Fr. Petru Iştoc OFMConv
