Loading...

Luncani: Exerciții spirituale [I]

În perioada 24-29 martie 2019, la Mănăstirea Carmelitană de la Luncani (Bacău) s-a desfășurat prima serie de exerciții spirituale organizată de Provincia Fraților Minori Conventuali, sub îndrumarea fr. Roberto di Paolo, OFMConv.

Prima serie de exerciții spirituale a fraților franciscani conventuali, 2019.

Distribuie cu:

La început de primăvară și cufundați în mijlocul tăcerii munților, frații participanți ai primei serii de exerciții spirituale, au avut ca punct central al medațiilor pe Regele lui Israel. Pasiunea și moartea Domnului nostru, Isus Cristos după Sfântul Evanghelist Luca.

Plecând de la importanța pregătirii Paștelui pe care Isus o face împreună cu discipolii săi, în opoziție cu Iuda și autoritățile iudaice care pregătesc moartea lui Isus, pentru ca să vedem cum Isus acceptă să își verse sângele în momentul agoniei și cum refuză să verse sângele dușmanilor săi, fratele Roberto di Paolo, moderatorul exercițiilor, la lumina experienței sale de viață fraternă, a reușit să ne pună în față dramatismul alegerilor făcute de fiecare personaj care participă la scena Pătimirii.

Modului cum Iuda se lasă mânat de violența perfidiei, iar Petru de cea a sabiei, în opoziție cu iubirea Mântuitorului, care nu-i este teamă de adevărul care este în inima acestor doi discipoli, propunând violența sincerității, curajul de a vindeca și de a face bine până și dușmanilor nu poate să nu interpeleze sensul alegerilor noastre. „Cu Isus e mereu nevoie să ne confruntăm, atât în alegerile noastre bune, cât și în cele rele”.

Un alt moment important al Pătimirii e scena răstignirii în care fiecare dintre noi suntem invitați să luăm o decizie: fie vom blestema crucea, încercând să fugim de ea, să ne folosim de putere, de susținerea celorlalți pentru a ne salva pe noi, uitând de cel care alege să-și dea viața pentru ceilalți, sau, plini de căiță, îi vom cere iertare lui Isus pentru micile trădari, angajându-ne să parcurgem același drum împreună cu El, spunând mereu adevărul și suferind pentru dreptate.

Să accept în credință să rămân acolo unde Dumnezeu mă cheamă, fără să refuz solitudinea și dificultățile, consolat de prezența și cuvintele pe care Isus mi le spune, la fel cum i le-a spus lui Petru „(…) eu, însă, m-am rugat pentru ca să nu piară credința ta”, numai așa, rămânând fidel identității mele de discipol și frate, cineva mâine va putea să invoce ajutorul lui Dumnezeu și să spere în El, iar consacrarea mea va aduce astfel mântuirea celorlații.

În acest conext cred putem înțelege cuvintele Seraficului Părinte Francisc: Dați totul celui care v-a dat totul.

Album Foto:

Distribuie cu: