Fr. Bonaventura Morariu despre jubileul Provinciei de 25 de ani în revista „Viața”

Distribuie cu:

„Anul trecut s-au împlinit 25 de ani de când vechea Misiune a Părinților Franciscani din Moldova a fost prefăcută într-o Provincie regulară a Ordinului printr-un Decret a sf. Congregațiuni de Propaganda Fide, cu data de 26 Iulie 1895.

După ce Sfântul Scaun găsise de cuviință, ca mai corespunzător timpurilor de față, a preface Misiunile catolice din Orientul Europei în Eparhii regulate, schimbând pe Vizitatorii Apostolici, cari erau Episcopi titulari, în Episcopi de Scaun, cu numele locului de reședință și cu toate drepturile unui episcop eparhiot, printre care și acela de a deschide un Seminar pentru a-și recruta un cler indigen, precum s-a întâmplat chiar cu Misiunea Moldovei devenită Eparhie de Iași, era firesc ca și Ordinul Franciscan, care păstrase atâtea veacuri această Misiune, să facă același lucru, prefăcând Misiunea Moldovei într-o Provincie regulară a Ordinului, având superiorii săi și Noviciatul său prin care să-și recruteze un cler regular indigen.

Deci după o consfătuire a Părinților Franciscani Misionari ținută la 20 Iunie 1895 la Bacău cu acest scop, s-a înaintat sfintei Congregațiuni de Propaganda Fide de către Superiorul General al Ordinului și totodată și de către Episcopul de Iași, Mons. Dominic Jaquet, câte o cerere în acest sens, în care se arăta foloasele ce ar rezulta pentru sfânta Biserică și pentru viața catolică a credincioșilor, dacă Părinții Misionari, până atunci răzleți și aparținând atâtor naționalități, ar fi uniți mai strâns sub un superior al lor propriu și dacă prin deschiderea unui Colegiu Franciscan s-ar fi sporit numărul Preoților, Parohiile Franciscane devenind Mănăstiri și putând fi astfel mai bine administrare, dându-se astfel și vieții catolice și cultului o dezvoltare  mai mare spre slava religiunii noastre și binele sufletesc al credincioșilor.

Cardinalul Prefect al Sf. Congregațiuni a admis cererile și a remis Superiorului General al Ordinului Decretul respectiv, prin care Misiunea Franciscană a Moldovei e prefăcută în provincie regulară.

În același Decret sunt numite și hotărâte și Parohiile, în număr de zece: Săbăoani, Adjudeni, Hălăucești, Galați, Huși, Prăjești, Bacău, Fărăoani, Călugăra și Trotuș, împărțite în patru custodii: de Siret, de Bacău, de Galați și de Trotuș, care Parohii împreună cu filialele lor erau să aparțină de atunci înainte Franciscanilor, devenind Convente (Mănăstiri) și totodată se da voie Superiorului General să numească pentru întâia oară pe Superiorul Provinciei, care a fost Pr. Daniel Pietrobono ca Provincial și Pr. Iosif Corradini ca Secretar. Acestea s-au petrecut în anul 1895, adică acum 25 de ani.

Un asemenea fapt trebuia amintit, precum de asemenea e drept să trecem în revistă activitatea de 25 de ani a Provinciei cele noi; căci comparând situația de acum cu cea de atunci va trebui să conchidem că s-a făcut ceva, că s-a progresat și având în vedere greutățile începutului, ceia ce s-a făcut ne îndreptățește să credem că și mai mult se va face în viitor.

După întemeierea Provinciei s-a pus toată grija pentru înființarea unui Colegiu sau Seminar Franciscan pentru recrutarea unui cler indigen; și într-adevăr, după un an, în 1896, s-a deschis la Prăjești un mic Studentat, care a fost mutat anul următor la Adjudeni, pe când în același timp la Hălăucești se zidea localul, în care apoi, din Septembrie 1898, seminarul s-a așezat definitiv. Preoți ieșiți din acest seminar și care azi lucrează în această Provincie sunt în număr de 12.

Tot la Hălăucești Sf. Episcopie a clădit apoi în curtea parohiei o școală de dascăli, a cărei direcțiune s-a încredințat tot Părinților Franciscani; din această școală au ieșit mulți dascăli cari slujesc acuma în diferite parohii din Eparhie.

Însă efectele cele mai palpabile ale întemeierii Provinciei, se văd mai ales în Parohii și în filialele acestora. Fără a mai aminti de introducerea Ordinului al Treilea, de misiunile populare și de serbările religioase, să dăm o privire pe scurt numai la bisericile ce s-au clădit în acest pătrar de veac în parohiile Părinților Franciscani, sau încredințate lor.

La Săbăoani, pr. Liverotti, de fericită pomenire, clădește biserica cea frumoasă și măreață, fără pereche în toată Moldova punând toate economiile sale adunate în 38 de ani de misionar în această țară; și tot el mai clădește bisericile din Pildești și Corhana, filiale din Săbăoani; câțiva ani înaintea războiului se clădi biserica din filiala Traian, terminată și sfințită anul trecut. În parohia Cleja, rezervată Părinților seculari, părintele Carpati clădi biserica parohială în locul celei vechi ce se ruina, și tot el clădi și pe cea din Samoșca (azi Somușca) și Sascut și Satul Nou. În parohia Hălăucești se clădi biserica din filiala Zăpodia (azi Nisiporești) de către pr. Corradini; iar acuma, după război, s-a început și terminat zidirea bisericei din filiala Mogoșești, rămânând să se tencuiască pentru a putea fi oficiată.

În parohia Prăjești, pr. Caneve restaură și mări biserica parohială și clădi din nou frumoasa biserică din filiala Traian. În parohia Bacău, pr. Mosel clădi o frumoasă bisericuță în filiala Piatra-Neamț și alta la Lespezi. În parohia Trotuș s-a restaurat aproape din nou și s-a mărit biserica parohială, sfințită chiar anul trecut de PS Sa Episcopul nostru și s-a pus piatra de temelie a bisericii din filiala Onești. La Huși, pr. Iust a restaurat și mărit biserica parohială înzestrând-o cu un altar și orgă frumoasă; iar la Răducăneni s-a pus înainte de războiu piatra de temelie a unei mari biserici și s-a ridicat zidul de piatră până la brâu; având pentru continuare vreo sută de mii de lei, biserica își așteaptă în curând terminarea. În parohia Călugăra s-a clădit biserica nouă în filiala Sarata; iar pentru clădirea din nou a bisericii parohiale s-a adunat deja o însemnată sumă. În parohia Valea Seacă, s-a clădit biserica din filiala Galbeni, de către pr. Neuman. În parohia Fărăoani s-a adunat deja o frumoasă sumă pentru clădirea bisericei din Valea Mare. Răposatul pr. Balietti înzestră filiala Bârlad cu o bisericuță foarte frumoasă și reînnoi biserica parohială din Focșani. S-au clădit în acești 25 de ani vreo 16 biserici, afară de cele începute și afară de casele parohiale aproape toate clădite din nou și mărite. La Galați, prin stăruința pr. Orlandi s-a clădit o nouă școală parohială, cu săli mari de clasă și cu două rânduri, terminată câțiva ani înaintea războiului.

Aici ar mai fi de amintit de cele două Orfelinate de băieți și de fete înființate de către Părinții Franciscani și conduse de Surorile Franciscane. Orfelinatul de băieți din Huși își are deja localul său propriu, iar cel de fete din Hălăucești se află încă provizoriu în localul școalei de dascăli.

Pe terenul literar religios iarăși s-a făcut destulă înaintare și s-ar fi făcut și mai mult, de n-ar fi venit războiul cu urmările lui dezastruoase.

Fără a mai pomeni de operile neperitoare ale pr. Iosif Malinowski, de Catechismul catolic, după Deharbe, de Manualul Dascălului, de Călăuzul Creștinului, de Istoria Sacră, vom spune că prin stăruința și cu cheltuiala pr. Mosel s-a tipărit în românește Imitațiunea lui Cristos și a început a apărea la Bacău sub îngrijirea acelorași Părinți Franciscani Calendarul Catolic, întâia publicațiune periodică de acest fel în Eparhia noastră, care după 11 ani a trecut apoi la Iași, unde se tipărește și acuma. S-a început publicarea revistei populare „Viața” mai întâi cu caracter parohial local, apoi devenind o publicație lunară pentru poporul nostru de la țară. Mai apare încă Aurora Franciscană sub conducerea pr. Tălmăcel pentru terțiarii noștri din parohii. Merită laudă deosebită în această privință pr. Ulderic Cipolloni, care, deși nefiind născut în țară a dat la lumină Istoria Vechiului și Noului Testament și frumoasa carte de rugăciuni Calea Cerului pe când era directorul seminarului nostru din Hălăucești. Tot în editura Seminarului Franciscan a început o Bibliotecă Populară Catolică care și-a scos la lumină înainte de război 8 numere dintre care două s-au epuizat, iar altul s-a retipărit după războiu. În fiecare an apare apoi Almanahul Catolic. Au mai apărut și alte broșurele cari, ca niște pietre mai mici, slujesc la cădirea întregei activități: Cărticica de rugăciuni, Viața sf. Elisabeta ș.a.

Terminând aceste șiruri, ridicăm inima și mintea cu încredere spre Atotputernicul și facem o rugă către sf. Francisc: Desăvârșește, Părinte Serafice, via pe care a sădit-o dreapta ta și mijlocește pentru poporul tău; pentru poporul pe care l-ai ales să slujească în fața ta în tot timpul în slujba sanctuarului Domnului (Breviarul Serafic)”.

B. Morariu, franciscan

Distribuie cu: