Loading...

Gânduri şi mărturii de-ale fraţilor cu ocazia Înălţării

Suntem mesageri ai unei bucurii mari care este Învierea

Distribuie cu:

Suntem mesageri ai unei bucurii mari care este Învierea

Suntem mesageri ai unei bucurii mari care este Învierea !

 

 

Dumnezeu există şi e mai aproape de noi decât ne putem imagina!!! Azi, Dumnezeu mi-a mai demonstrat o dată că mă iubeşte, dar nu prin fapte măreţe, ci prin minuni mici.

(Fr. Andrei-Pavel Trifescu, anul IV)

 

 

Orice despărţire aduce cu sine un sentiment de tristeţe. Cu toate acestea, Înălţarea lui Cristos la cer, nu trebuie să fie un moment de întristare, deoarece în credinţă avem certitudinea că va reveni. În plus, nu este o despărţire totală, întrucât el a rămas în mijlocul nostru în Taina Sfintei Euharistii. Înălţarea lui Cristos la cer ne conduce la prezenţa sa în Sfânta Taină. Aşadar, nu avem motive de tristeţe. Astăzi cu ochii pământeşti să privim spre Euharistie.

(fr. Alin Burlacu, anul V)

„Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer” (Fap 1, 11). Prin aceste cuvinte ne este confirmată credinţa în faptul că Isus se va întoarce, dar în acelaşi timp, se subliniază faptul că nu este misiunea discipolilor să privească la cer sau să cunoască timpurile sau momentele care le sunt ascunse în misterul lui Dumnezeu. Misiunea apostolilor şi a noastră, astăzi, este să ducem mărturia despre Cristos până la marginile pământului.
Credinţa în întoarcerea lui Cristos este un element foarte important al mărturisirii creştine. El, care s-a făcut trup şi acum rămâne pentru totdeauna Om, care pentru totdeauna a inaugurat în Dumnezeu sfera fiinţei umane, cheamă toată lumea să intre în braţele deschise ale lui Dumnezeu, pentru ca la sfârşit Dumnezeu să devină totul în toţi, iar Fiul să-i poată încredinţa Tatălui întreaga lume adunată în El (cf. 1Cor 15, 20-28). Acest lucru implică certitudinea în speranţa că Dumnezeu va şterge orice lacrimă, şi nu va rămâne nimic care să fie lipsit de sens, orice nedreptate va fi depăşită şi se va stabili dreptatea. Triumful iubirii va fi ultimul cuvânt în istoria lumii.

(fr. Ciprian Mate, anul V)

Despărţirea dintre două persoane, nu înseamnă ruptură, ci o întărire, o sigilare a celor ce s-au petrecut. Şi ce s-a petrecut? – Dumnezeu din iubire a început să ni se reveleze, să ni se dăruiască, dar şi să se adapteze slăbiciunii noastre. Ne-a ieşit în întâmpinare astfel: Tatăl ni l-a dăruit pe Fiul din iubire, iar Fiul a prelungit dăruirea aceasta iubitoare a Tatălui, dăruindu-ni-l pe Duhul Sfânt. Datorită Duhului Sfânt, Cristos a gândit cu o minte de om, a iubit cu o inimă de om, a privit cu ochi de om, a mers cu picioare de om şi a realizat mântuirea noastră ca un om adevărat. – Deşi se înalţă la Tatăl, Cristos rămâne în inimile noastre. Cristos înviat, glorificat, lucrează acum în inimile oamenilor cu puterea Duhului său. – Cristos nu ne lasă singuri; ridicându-se la cer, (Tatăl, în numele lui Cristos), ni-l dăruieşte pe Duhul Sfânt pentru a avea şi noi capacitatea de a iubi asemenea lui Cristos

(fr. Neculai Liviu, anul V)

Suntem mesageri ai unei bucurii mari care este Învierea. Învierea este bucurie, iar bucuria devine mesaj.

(fr. Bogdan Avădăni, anul V)

Isus a murit datorită păcatelor noastre, dar a înviat din iubire faţă de noi. Şi noi murim datorită păcatelor noastre, dar revenim la viaţă de fiecare dată când acceptăm iubirea lui. Înălţându-se al Tatăl, el ne-a înălţat şi pe noi la o viaţă nouă, o viaţă plină de iubire şi speranţă.

(fr. Claudiu Ilieş, anul V)

Măreţia chemării la a-l urma pe Cristos în acest timp zbuciumat, în care adevăratele valori sunt anihilate.
Este magnific să intri în „lumea” lui Cristos. Având în suflet acea „lume” a lui Cristos, sunt invitat să simt ca el, să trăiesc ca el şi mai ales să iubesc ca el. Trăim clipe grele, în care credinţa este pusă sub semnul întrebării. Ce rost are să cred în Dumnezeu? Ce primesc în schimbul adeziunii mele faţă de el? Nu cumva acceptând ofertele promovate de societate câştig mai mult? Merită să risc pentru Cristos, chiar dacă sunt considerat un „nebun”. Rugăciunea şi bucuria sunt pentru mine pilonii care mă apără atunci când non-valorile încearcă să pună stăpânire pe conştiinţa mea. Cuvintele sunt prea sărace pentru a exprima liniştea, bucuria, dragostea pe care le simt atunci când, acolo unde sunt, reuşesc să dau mărturie despre Cristos, nu numai prin vorbe, ci mai ales prin fapte. Vreau să fiu o c
andelă unde este pus uleiul parfumat şi binecuvântat de Dumnezeu, care să fie împrăştiat acolo unde îmi exercit misiunea mea de zi cu zi.

(fr. Paul-Aurel Isciuc, anul III)

Isus Cristos a murit şi a înviat pentru noi, suntem invitaţi să nu mai trăim pentru noi înşine, ci pentru Cristos.

(fr. Dancă Iosif jr., anul V)

CRISTOS A ÎNVIAT! CRISTOS A ÎNVIAT! Iată, de acest strigăt atârnă viaţa mea, atârnă scopul meu pe acest pământ. Vin Doamne să mă ofer ca dar tuturor, pentru că GRATIS AM PRIMIT, GRATIS SĂ DAU! Fii lăudat, fii lăudat, fii lăudat pentru că nu voi muri, ci voi trăi în toate zilele mele.

(Cornel Barna, anul III)

„Voi veţi fi martorii acestor lucruri (…) În timp ce-i binecuvânta, s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer” (Lc 24,48.51). Înainte de a se înălţa la cer, Isus îi desemnează pe apostoli şi ucenici ca fiind martori ai învierii sale. A fi martor nu înseamnă doar a fi părtaş la un eveniment, în mod pasiv, ci a da mai departe, a împărtăşi celorlalţi, a da mărturie. Sărbătoarea Înălțării lui Isus la ceruri, ne invită pe fiecare, să completăm acest cadru al Înălţării, cu experienţa noastră personală cu Isus; ne cheamă să depăşim teama, să mergem pretutindeni şi să-l mărturisim pe Isus. „Iar ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare, binecuvântându-l pe Dumnezeu” (Lc 24,52-53).

(fr. Mihai-Ciprian Hortolomei, anul IV)

Isuse Cristoase care ţi-ai dat viaţa din iubire pentru noi, acum tot din iubire mergi la Tatăl pentru a-l trimite pe Duhul Sfânt, care este iubire, asupra noastră, pentru ca şi noi să iubim şi să facem totul din iubire şi cu iubire.

(fr. Iosif Dancă sr., anul V)

Pe parcursul acestei perioade (pascale), am simţit mai profund bucuria învierii lui Cristos, speranţa noastră. Am simţit asemenea Mariei Magdalena mărirea celui înviat. L-am simţit mai aproape, deşi el este în inima mea mereu; trebuie ca eu să conştientizez acest lucru. Cred că în această perioadă am făcut o „experienţă cu Cristos”. Este ca şi cum te-ai întâlni cu o persoană foarte importantă, spre exemplu, un papă, artist etc. Şi a te lăsa influenţat de cuvintele şi exemplul acestora; cu siguranţă nu se poate uita acel moment şi se va vorbi mereu. Nu se poate tace asemenea femeilor din evanghelie. Bucuria este enormă, dar o experiență cu Cristos este mult mai profundă… Cristos, speranţa noastră, a înviat.

(Adrian Cobzaru, anul II)

Dumnezeu este iubire …….. prin Întruparea, Patima, Moartea, Învierea unicului său Fiu, a dorit să ne transmită un mesaj plin de iubire, de lumină şi speranţă sufletelor noastre. Numai în lumina acestor sfinte mistere, viaţa noastră îşi găseşte seva, iar spiritul nostru găseşte noi şi noi motivaţii spre a se înălţa spre ceea ce este frumos şi sublim.

(fr. Ovidiu Huşanu, anul IV)

Odată cu învierea lui Cristos din morţi, toţi creştinii au cântat: ALELUIA! ALELUIA! Cu toţii ne-am bucurat de mântuirea adusă prin jertfa sa. Asemenea sf. Francisc de Assisi, să ne bucurăm şi să-l lăudăm pe Cristos pentru că atât de mult ne-a iubit, încât şi-a dat viaţa pentru noi. Isus ne-a lăsat un mesaj înainte de înălţarea sa la Tatăl: Eu voi pleca, dar nu vă voi lăsa orfani, vă voi trimite un Mângâietor, pe Duhul Sfânt, cel care vă va învăţa toate… „Fericiţi cei care cred fără să fi văzut”.

(Emanuel Petrea, anul I)

Cristos, speranţa mea, a înviat! El e Calea, Adevărul şi Viaţa; cel care ne cheamă să fim sfinţi precum el este sfânt. În aceasta constă pentru mine fericirea veşnică!

(fr. Mihai Percă, anul III)

Învierea bate orice final de poveste, pentru că e o dovadă de iubire mult mai credibilă, fără clişee şi fără constrângeri. Înălţarea e dovada încrederii lui Isus în noi, apelul la a fi martori. Asta da coerenţă

(fr. Dan-Ciprian Vătămănelu, anul IV)

„Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care s-a înălţat la cer din mijlocul vostru, tot astfel va veni din nou, precum l-aţi văzut mergând în cer”. Fraţilor de ce priviţi astăzi spre cer ca niciodată! Ce s-a întâmplat? Isus ieri şi astăzi începutul şi sfârşitul cum l-aţi văzut mergând în cer în glorie la fel va veni! Căci cine să fie regele slavei: Isus Cristos Domnul nostru, El este regele slavei! Fie ca sărbătoarea înălţării Domnului să fie o ocazie de a ne înâlţa inima şi sufletul spre Dumnezeu, spre cer, spre veşnicie! Dacă nu putem să ne ridicăm cu spiritul spre cer, este suficient să aruncăm o privire curată! Aşadar, priviţi cerul!

(fr. Iulian Robu, anul IV)

Mesajul central al Timpului Pascal, și cel care urmează, este unul de bucurie; bucuria de a fi vestitori ai Cuvântului Întrupat, mort și înviat chiar și în încercări. Isus ne-a încurajat; nu vă fie teamă, eu am învins lumea. Să nu ne fie teamă de a merge împotriva curentului, de a-l face cunoscut pe Isus.

(fr. Gabriel Anton Ferenț, anul IV)

Cine sunt eu? De ce exist? Pentru ce? Cine m-a creat? De ce m-a creat? Există viață după moarte? Sunt întrebări la care mai devreme sau mai târziu cu toții încercăm să răspundem. Important este să-L recunoaștem cu adevărat pe Cel căruia ii datoram totul. Să încercam sa ne apropiem de El tot mai mult şi astfel, cunoscându-L, atât cât ne permite rațiunea, vom vedea că nimic nu este greu, nimic nu este imposibil. Totul se schimba. Totul devine atât de frumos, bun, simplu. Dumnezeu ne iubește! Ne iubește pe toți! Ne iubește așa cum suntem! Pace şi Bine!

(Vătămănelu Marian-Emanuel anul II)

În primul rând, după Înălţare, cred că trebuie să conştientizăm că avem datoria de a continua ceea ce Isus a început: de a vesti Evanghelia cu fapta şi cuvântul. Iar acest lucru, după cum vedem în lecturile evanghelice din aceste zile, nu-l vom face singuri, ci cu ajutorul Duhului Sfânt pe care Isus ni-l va trimite. În al doilea rând, cred că timpul de după Înălţare până la Venirea lui Isus este un timp de încercare: în acest timp Isus verifică în ce pământ a căzut sămânţa, vede dacă a rodit smochinul sau dacă avem destul untdelemn pentru candelă.

(Mihai Cherecheş, anul III)

Dintre toate minunile pământului am ales viciile pentru a fi fericiţi, când, de fapt, adevărata fericire şi împlinire o găsim doar în Dumnezeu. Altfel nu ne-ar fi spus “să adunăm comori în ceruri” şi nici nu ne-ar fi promis că se duce “să ne pregătească un loc”. Să trăieşti aici în această lume, cu gândul la lumea de dincolo este posibil doar prin înviere. Doar poate că aici, începe acel “dincolo”.

(Marius Baciu, anul III)

Cristos m-a înviat! Cristos ne-a înviat! El este Cale, să-l urmăm; el este Adevăr, să-l credem; el este Viaţa, să o trăim! Este mărturia trăirii în el, cu el şi pentru el.

(fr. Emanuel Chiricheş, anul V)

Isus Cristos cel Viu sa vă binecuvânteze, pentru ca într-o buna zi să ocupaţi locul pregătit de El in Paradis!

(fr. Iosif Barticel, anul IV)

Distribuie cu: