Distribuie cu:

Pentru mulţi, faptul că am făcut al doilea noviciat la Istanbul a fost o uimire. Într-adevăr, oraşul de pe malul Bosforului e un loc cam aparte pentru o asemenea experienţă. Timpul petrecut în conventul Sfântul Anton de Padova de pe strada Independenţei (Istiklal caddesi) a fost un prilej bun de a ne da seama cât de mare este lumea şi care sunt aşteptările dar şi provocările ei.

Dincolo de căldură şi aglomeraţie, pisici şi mirosuri, vechiul Constantinopol este locul în care poţi să faci o experienţă de ceea ce înseamnă diversitatea, universalitatea şi deschiderea spre cei care nu împărtăşesc aceeaşi religie.

Pe 2 august a început perioada de pregătire pentru profesiunea solemnă. Am participat seara la liturghia comunităţii neocatecumenale şi fr. Cezar Nanea le-a vorbit celor prezenţi despre drumul nostru vocaţional, despre ceea ce înseamnă profesarea  voturilor şi modul nostru de viaţă.

În prima săptămână, fr. Dariusz Wisniewski a pregătit o serie de expuneri despre începuturile islamului, dezvoltarea şi modul în care această religie s-a propagat în mediul arab şi nu numai. Un loc aparte a avut discuţia despre prezenţa şi misiunea fraţilor franciscani în ţinuturile în care nu sunt creştini. Am aprofundat, astfel, capitolul 12 din Regula bullata şi s-a subliniat noutatea cu care a venit Francisc: posibilitatea fraţilor de a merge între sarazini şi nu împotriva lor, aşa cum era contextul acelui timp. Iese astfel în evidenţă importanţa prezenţei fraţilor în Istanbul, Iskenderun şi în celelalte locuri ce aparţin Custodiei de Orient. Tematica acestei săptămâni a fost, aşadar, misiunea.

În a doua săptămână, relator a fost fr. Anton Bulai, parohul comunităţii din Istanbul. Tematica tratată a avut în centru reparcurgerea unor aspecte din viaţă, îndrumaţi de Duhul Sfânt, pentru a înţelege propria vocaţie. Am avut parte de o îndrumare pentru a citi cu ajutorul Duhului Sfânt unele evenimente din viaţa noastră. Fără a cădea în exagerări, fără a fi evazivi, avem nevoie de o viziune care să ne ajute în discernământul pentru o astfel de formă de viaţă. Odată ce ştim ce am ales şi cum vrem să trăim, mărturia noastră va fi modul în care putem arăta că în interiorul nostru se găseşte o bucurie care ne conduce.

Frații care s-au pregătit pentr profesiunea solemnă

Părintele magistru, Martin Carol, ne-a vorbit în a treia săptămână despre fraternitate. Câteva noţiuni teoretice şi multe lucruri pe viu despre cum se trăieşte şi cum se văd fraternităţile. Cu bucurii şi greutăţi, aşa cum se întâmplă lucrurile şi despre care poate nu ştiam prea multe. Tot în această săptămână am avut parte de mărturia fr. Michał Sabarura despre misiunea din Tanzania. Cu câteva fotografii şi cu o vădită nostalgie, părintele ne-a arătat ce a însemnat pentru el activitatea celor 17 ani pe acele meleaguri. Motivat de acest exemplu, un alt frate, Julius Ohanele (în limba igbo, limba tribului din care face parte, numele său înseamnă mărturie) ne-a vorbit despre formarea sa şi activitatea fraţilor în Zambia. Marcant pentru el a fost momentul când l-a întâlnit pe fratele Anton Ceangău. Felul în care a vorbit despre fratele nostru a fost o trăire aparte.

Sâmbătă, 23 august, ne-am bucurat de vizita nunţiului apostolic în Turcia Antonio Lucibello. Cu naturaleţea specifică, folosindu-se de pasajul evanghelic al zilei, excelenţa sa a comparat profesiunea noastră cu profesiunea de credinţă a lui Petru. Îndemnurile sale nu au fost doar de natură spirituală, ci ne-a sfătuit să cultivăm şi un bun spirit uman pentru a fi capabili să relaţionăm şi să fim capabili de a crea fraternitate.

Ultima săptămână a fost rezervată exerciţiilor spirituale. Fratele César Essayan, custodele provincial, a fost relatorul acestei săptămâni. Textul de bază a fost capitolul 9 din evanghelia după Ioan. Pornind de la câte un verset, părintele a construit şi legături cu spiritualitatea franciscană. Din această ultimă temă, am stăruit asupra a ceea ce însemna sărăcia şi fraternitatea pentru sfântul Francisc dar şi asupra formulei profesiunii solemne. A fost prielnic faptul că fr. Cesar a folosit exemple concrete, mărturii şi experienţe care ne pot ajuta pe viitor.

Liturghia de încheiere a exerciţiilor spirituale dar şi al celui de-al doilea noviciat a avut loc sâmbătă 30 august în prezenţa părintelui provincial Emilian Cătălin, a custodelui César Essayan, a maestrului de novici, Carol Martin şi a guardianului conventului din Istanbul, fr. Iulian Pişta.

A fost, într-adevăr, un timp şi un loc aparte. Mulţumirile noastre se îndreaptă către cei care au făcut posibil acest lucru, fraternităţii din Istanbul şi părintelui Carol Martin pentru faptul că ne-a însoţit şi călăuzit în tot acest timp.

Dan Ciprian Vătămănelu

Distribuie cu: