Distribuie cu:

Fericitul Ioan Paul al II-lea

Ioan Paul al II-lea, beatificat în 2011, ar putea deveni sfânt anul acesta. Ştirea circulă de acum de câteva luni, graţie şi declaraţiilor făcute câtorva agenţii de către cardinalul Giovanni Battista Re, prefect emerit al Congregaţiei pentru Episcopi, unul dintre cei mai strânşi colaboratori ai lui Wojtyla.

„Ştiu că există semnalări importante de haruri, de vindecări miraculoase atribuite fericitului Ioan Paul al II-lea – a spus cardinalul – şi că patru sau cinci sunt considerate foarte serioase. Însă ştirile pe care le am sunt de câteva luni şi nu ştiu dacă unul dintre aceste cazuri au fost prezentat la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor”.

„În orice caz – a adăugat el – dat fiind că din momentul prezentării minunii la dicaster, pentru a ajunge la încheierea examinării şi la decretul Papei este nevoie de obicei de cel puţin un an, mi se pare improbabil a face ipoteza canonizării Papei Wojtyla în anul 2013”.

Ridicarea lui Ioan Paul al II-lea la cinstea altarelor este cu siguranţă un eveniment semnificativ pentru viaţa multor persoane faţă de care Papa a desfăşurat un rol fundamental. Îndeosebi pentru locuitorii din Polonia, ţara fericitului. Agenţia Zenit a adunat mărturia câtorva credincioşi polonezi, persoane simple, obişnuite, ca acelea cu care fericitul Pontif îi plăcea să se relaţioneze.

Primul este părintele Ryszard Grzesik, paroh al parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul” din Olsztyn, pe lângă Częstochowa, care a declarat: „Am avut marele noroc să-l cunosc pe Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea deja înainte de alegerea sa pe scaunul petrin, când era încă episcop de Cracovia şi apoi cardinal. Seminarul nostru mare din Częstochowa se afla de fapt în frumosul şi istoricul oraş Cracovia, aproape de Castelul Wawl, unde cardinalul Wojtyla era un vizitator asiduu. Când era cardinal era oricum un om normal, foarte apropiat de oamenii săi. Noi preoţii am simţit mereu apropierea sa, iar el simţea problemele noastre”.

„Am urmărit activitatea sa apostolică de Pontif”, continuă părintele Grzesik. „Pontificatul său a confirmat că era un mare om, cel mai mare dintre polonezi şi unul dintre cei mai mari Papi din istoria Bisericii”.

În afară de asta, parohul polonez aminteşte de ziua înmormântării lui Ioan Paul al II-lea: „A fost o mare experienţă pentru toţi aceia care erau adunaţi nu numai la Roma, în Piaţa Sfântul Petru, ci şi în faţa televizoarelor. Lumea a cerut imediat ca Ioan Paul al II-lea să devină repede sfânt. În istoria Bisericii au existat cazuri în care glasul poporului era glasul lui Dumnezeu”.

„Personal sunt recunoscător papei Benedict al XVI-lea pentru că l-a beatificat pe Ioan Paul al II-lea – încheie preotul – sper să aibă loc repede canonizarea, chiar dacă, în realitate, deja în viaţă Ioan Paul al II-lea era sfânt. Canonizarea sa va contribui cu siguranţă Bisericii prin creşterea spirituală, unitate, fraternitate, solidaritate. Pentru că va sublinia tot ceea ce a remarcat Conciliul al II-lea din Vatican: că suntem chemaţi cu toţii la sfinţenie, că sfinţenia este reală şi că sfinţii sunt persoane normale care au trăit în timpurile noastre”.

A oferit apoi mărturia sa Barbara Tyrek, enoriaşă din parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din Zloty Potok. „Papa Ioan Paul al II-lea era un om foarte iubit şi respectat în toată lumea şi cred că declararea sa ca sfânt va întări ulterior autoritatea Bisericii şi va fi un mare semn în acest An al Credinţei”, a spus ea agenţiei Zenit.

„Lumea de astăzi – a adăugat ea – prezintă un haos moral în atâtea dimensiuni, există deci nevoie de o autoritate ca Ioan Paul al II-lea. avea darul de a transmite cuvântul lui Dumnezeu în mod simplu şi clar. Când ascultam cuvintele sale de papă reuşeam să simt iubirea sa faţă de Dumnezeu şi faţă de toate persoanele. Wojtyla a fost cu adevărat modelul unui om care poartă cu sine adevărul şi iubirea”.

În acelaşi mod Zofia Moczulska, din aceeaşi parohie, care a afirmat: „Cred că declararea ca sfânt a lui Ioan Paul al II-lea va avea un puternic impact şi mai ales va fi o întărire pentru credinţa şi viaţa noastră spirituală”. Ioan Paul al II-lea „ne-a dat mărturie de adevărată credinţă, de umilinţă şi de mare iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de Crucea lui Isus. Proclamarea sa ca sfânt ne va reuni pe toţi ca în acele zile ale morţii sale în 2005 când «lumea s-a oprit». Zile triste, dar şi de adevărată fraternitate şi de iubire”.

Zofia a exprimat apoi speranţa că declararea ca sfânt a fericitului Wojtyla, „din totdeauna apărător al adevăratelor valori, al vieţii, în special al vieţii săracilor şi a familiilor”, poate să fie un semnal şi pentru acela lume care „în numele libertăţii promovează avortul, unirile civile şi adopţia de copii din partea perechilor homosexuale”.

Încheie seria de mărturii Robert Kościelny, credincios din Częstochowa, care a spus: „Pentru generaţia noastră, crescută în timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea, canonizarea sa va fi o mare bucurie. Mai ales va aminti tuturor că viaţa trebuie pusă în Cristos şi că sfinţii sunt persoane care au trăit, au muncit, au suferit în mijlocul nostru”.

Îndeosebi Robert aminteşte de acel „Totus tuus”, încredinţarea totală a fericitului Sfintei Fecioare Maria, pe care „am perceput-o ca un fel de îmbrăţişare a unui copil mic în braţele Mamei, ale Fecioarei, în care simte căldura, grija şi siguranţa totală”.

„Probabila canonizare a lui Ioan Paul al II-lea – conclude el – va aminti că niciunul dintre noi nu va fi abandonat cu problemele sale, ci va avea un avocat în cer care a lăsat aici pe pământ atât de multe dovezi tangibile ale iubirii sale faţă de omenire, printre cărţi, enciclice, pelerinaje”.

(După Zenit, 30 aprilie 2013)

De pr. Mariusz Frukacz
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Distribuie cu: