Întâlnirea Naţională a Familiei Franciscane

Întâlnirea Naţională a Familiei Franciscane din România s-a născut din dorinţa reprezentanţilor diferitelor ramuri ale Familiei Franciscane de a se cunoaşte mai bine, de a împărtăşi trăirea valorilor spiritualităţii franciscane şi de a manifesta credinţa împreună.

12 septembrie 2018 [ Sanda Ulici ]

Întâlnirea Familiei Franciscane la București

Distribuie cu:

În România, începând cu anul 2008, întâlnirile s-au desfăşurat în mai multe oraşe din diferite zone ale ţării: Şumuleu-Ciuc, Roman, Oneşti, Alba Iulia, Oradea, Braşov; iar temele întâlnirilor au fost în general despre misiune.

Cea de-a X-a întâlnire a avut loc în perioada 27-31 august 2018 la Fundaţia „Leonardo Murialdo” în Popeşti-Leordeni (IL) şi a avut ca temă „10 ani de întâlnire, laudă şi mulţumire.”

Emoţie, bucurie, mulţumire, astfel s-ar putea descrie sentimentele de care au fost animaţi fraţii şi surorile care, în seara zilei de 27 august, înfruntând temperaturi de peste 35 de grade, au sosit la locul stabil, unii dintre ei după multe ore de călătorie, venind din diferite zone ale ţării.

Întâlnirea a debutat cu sfânta Liturghie prezidată de pr. Alexandru Olaru OFMConv, -preşedintele Comisiei Familiei Franciscane – care a declarat deschisă această a X-a INFF. În cuvântul său, părintele a mulţumit în primul rând lui Dumnezeu prin celebrarea însăţi a sfintei Liturghii, citând Ps115: „Cum voi răsplăti eu Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut? Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului”. Apoi a mulţumit comisiei care organizează în fiecare an aceste întâlniri, şi nouă tuturor participanţilor, încurajându-ne de a merge înainte ca mărturisitori ai credinţei creştine, dar şi ai carismei sfântului Francisc de Assisi. El ne-a mai spus că acest drum de 10 ani, care nu sunt mulţi, dar nici puţini, să-l considerăm ca fiind pentru noi un pelerinaj al credinţei noastre.

A doua zi, 28 august, a început cu rugăciunea de dimineaţă a Laudelor animată de Fraţii Minori după care a urmat prima conferinţă cu tema „Dialogul, instrument al păcii” prezentată de pr. dr. Marius Anton Taloş SJ.

Am desprins din conferinţă idea că „celălalt” este o persoană asemenea mie, că stabilim între noi relaţii de comunicare care se pot clasifica astfel: conversaţii, dezbatere, dialog. Cea mai profundă formă de a comunica cu celălalt este dialogul pentru că stabilim relaţii interpersonale cu un adevărat conţinut. Atunci când dialogăm vedem în cel din faţa noastră un frate, o persoană. Persoană, spunea părintele, înseamnă „să auzi glasul celui care îl poartă”, dialogul este animat de rugăciune, iar cel care slujeşte ia chipul celui slujit.

A urmat sfânta Liturghie celebrată de pr. Hugo Guia OFM care ne-a transmis mesajul pr. Orb?n Szabolcs, ministru provincial OFM, după care în cuvântul de învăţătură ne-a vorbit despre întâlnirea personală pe care trebuie să o avem fiecare cu Dumnezeu, deoarece dacă nu reuşim să avem această întâlnire „suntem morţi” asemenea sfântului Augustin care nu avea linişte până nu l-a găsit pe Dumnezeu în sufletul său. Comemorându-l în acea zi pe sfântul Augustin, părintele Hugo a amintit că şi sfântul a fost mort înainte de întâlnirea cu Dumnezeu, asemenea tânărului din Naim, dar în momentul în care a fost atins de iubirea lui Dumnezeu s-a lepădat de păcat. „Să ne lăsăm şi noi atinşi de iubirea lui, iar întâlnirea cu celălalt să o privim ca pe un dar al lui Dumnezeu”.

Înainte de a continua programul de după-amiază, pr. Alexandru Olaru, asistent spiritual al Surorilor Clarise, ne-a transmis salutul şi mesajul jubiliar din partea Surorilor de la Roman, dând citire scrisorii din partea Delegatei Mănăstirii „Sfânta Maria a Îngerilor”, sr. M. Dorotea. Sora Anca Vasiliu OFS din Bucureşti a prezentat, apoi, fraternitatea locală. De aici am reţinut un aspect deosebit de frumos şi anume că motoul acestei fraternităţi este „Ceea ce ne uneşte este mai mult decât ceea ce ne desparte”. De asemenea, fraţii terţiari din această comunitate participă în diferite parohii, au activităţi de voluntariat, în special de caritate „Ciorba săracilor” de pe străzile oraşului şi nu numai. Sora Anca încheie precizând că „Dumnezeu este cel care ne uneşte, ne susţine, pentru că fraţii încearcă să pună în practică parcursul pe care l-au ales”.

Liturgia Penitenţială care a urmat ne-a adus din nou aproape de Dumnezeu şi de cuvântul său. Pr. Diac. Virgil Susanu OFMConv ne-a îndemnat în cuvântul de învăţătură să fim atenţi când rostim rugăciunea „Tatăl nostru” şi spunem „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Toţi suntem iertaţi de Dumnezeu, deci şi noi trebuie să ne iertăm între noi. Salutul „pace şi bine” poate exista doar când ai o inimă curată, desprinsă de orgolii şi dorinţe de răzbunare. Ziua s-a încheiat cu o emoţionantă oră de adoraţie euharistică animată de OFS Bucureşti.

A treia zi a fost o zi specială. Am participat, în catedrala „Sfântul Iosif” din capitală, la sfânta Liturghie prezidată de IPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti.

În cuvântul de învăţătură adresat celor prezenţi la celebrarea euharistică, IPS Ioan a amintit idealul descoperit de sfântul Francisc de Assisi, cel al sărăciei adevărate, care vorbeşte despre adevărata libertate interioară şi exterioară a omului: „Din acest ideal s-au inspirat înaintaşii voştri din diferite familii franciscane, ca să vadă care este de fapt necesitatea timpului”. „Sfântul Francisc a descoperit această comoară a necesităţii sărăciei, strâns legată de ascultare şi de curăţie” şi „a lăsat-o ca exemplu Bisericii întregi, dar îndeosebi acelora care de-a lungul istoriei au privit spre exemplul său şi au luat asupra lor râvna şi curajul de a mărturisi adevărul Cuvântului Domnului”.

Înainte de sfânta Liturghie, am vizitat muzeul dedicat fericitului Vladimir Ghika, din Palatul arhiepiscopiei, iar după Liturghie am avut bucuria de a asculta un miniconcert de orgă susţinut de către cunoscutul organist Eduard Antal, iar după-amiază am vizitat expoziţia amenajată la Muzeul Naţional de Artă al României, care oferă publicului, în premieră în România, posibilitatea de a vedea peste 200 de desene, şi gravuri realizate de Monseniorul Ghika, aparţinând acum Arhivei Ghika a Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, şi alte obiecte ce au aparţinut fericitului martir.

După o scurtă pauză de prânz în Parcul Cişmigiu, am vizitat biserica franceză „Sacre Coeur”, care a fost construită de către fericitul Vladimir Ghika după modelul bisericii cu acelaşi nume din Paris. Într-un tur al Bucureştiului am reuşit să admirăm Arcul de Triumf, Palatul Regal, Casa Capşa, Casa Poporului etc.

Joi, 30 august, după rugăciunea de dimineaţă a Laudelor condusă de Fraţii OFMConv, a urmat a doua conferinţă, cu titlul „Francisc şi sultanul. Eu şi celălalt. Întâlnirea ca şansă” susţinută de pr. Bogdan Balaşcă OFMConv. S-a făcut referire la întâlnirea sfântului Francisc cu sultanul Al-Mali Al-Kamil. Aşadar întâlnirea este văzută ca şansă. Nu o şansă de a-l cunoaşte pe celălalt, cât, în primul rând, este o şansă de a te cunoaşte pe tine în raport cu celălalt pentru că, se pare, sfântul Francisc nu a reuşit să-l convertească pe sultan, dar a câştigat un prieten şi el s-a întors schimbat văzând adevărata realitate a vieţii lor.

Ziua a continuat cu sfânta Liturghie prezidată de pr. Bogdan Balaşcă OFMConv. În omilia sa părintele ne-a îndemnat să veghem mereu pentru că nu ştim când vine Dumnezeu, să fim fideli şi constaţi în ceea ce facem. E bine când Dumnezeu îl găseşte pe om ocupat, ocupându-se cu sufletul său.”

După masă a urmat sinteza grupurilor. Fiecare grup a delegat un reprezentant care a prezentat ideile desprinse pe marginea celor două conferinţe. Un moment care ne-a provocat imaginaţia şi creativitatea a fost acela al atelierelor şi a constat în realizarea hărţii României cu ocazia centenarului. Rezultatele au fost deosebite.

A urmat prezentarea scenetei „Francisc şi sultanul”, care a abordat, în viziunea fraţilor care au realizat-o, modalitatea de a vedea în celălalt un frate, un prieten, chiar dacă nu împărtăşeşte credinţa ta.

Seara s-a încheiat cu un moment emoţionant: lansarea baloanelor inscripţionate pentru a marca cei 10 ani de întâlniri ale Familiei Franciscane, după care a urmat tortul jubiliar. Într-un spirit de nemărginită bucurie pentru că, prin voia Domnului, avem ocazia an de an să petrecem împreună minunate zile de împărtăşire fraternă, cu toţii am cântat tradiţionalul „La mulţi ani!”

Pr. Alexandru Olaru OFMConv, care a animat toate aceste momente din toate aceste zile atât de frumoase şi importante pentru noi toţi, la finalul acestei întâlniri a mulţumit încă odată Domnului pentru aceste momentele de profundă spiritualitate oferite, precum şi tuturor participanţilor pentru că au ales să îşi petreacă într-un spirit de comuniune fraternă aceste zile de sfârşit de august.

Mulţumim Domnului pentru că ne-a însoţit în toate aceste zile şi îl lăudăm „pentru că veşnică este îndurarea lui” (cf. Ps 117).

Pace şi bine!