ÎNTÂLNIREA ARMATEI MAICII DOMNULUI
Distribuie cu:
Luizi-Călugăra: Întâlnirea Armatei Maicii Domnului
În toate reflecţiile sau iniţiativele noastre consider că este mai mult decât necesar să plecăm de la acest adevăr fundamental: tot ceea ce avem şi suntem este fără îndoială darul gratuit şi plin de iubire din partea lui Dumnezeu şi că orice dar şi orice carismă în Biserică vine de la Duhul Sfânt, dătătorul oricărui dar şi har. Dacă avem prezent acest adevăr cred că ne obligă pe noi să-l vedem ca atare, să-l cultivăm, să-l îngrijim, să-l ajutăm să aducă roade în inimile oamenilor. Emulaţie întotdeauna pentru a nu cădea în mediocritate şi rutină, concurenţă oarbă niciodată, pentru că atunci am risca să luptăm împotriva Duhului Sfânt.
Pornind de la acest adevăr fundamental care trebuie cultivat mereu în Biserică, noi, cei din asociaţia publică internaţională „Armata Maicii Domnului” din România, dincolo de rugăciunea rozariului recitată personal de fiecare în parte sau împreună în momentele noastre de oră mariană din biserică, dincolo de consacrarea zilnică faţă de neprihănita, an de an ne întâlnim pentru formare spirituală şi informare a membrilor asociaţiei, cât priveşte drumul nostru, carisma şi darul primit, faţă de care ne simţim responsabili înaintea lui Dumnezeu, a Bisericii, a fondatorului – sfântul Maximilian Maria Kolbe, cât şi a cofondatorilor asociaţiei, mai ales faţă de conaţionalii şi moldovenii noştri de vrednică pomenire: părintele Iosif Petru Maria Pal şi Anton Glowinski.
Ce frumos spunea asistentul asociaţiei A.M.D. din America anul trecut la întâlnirea internaţională desfăşurată la Roma, la Institutul Serafic: „Ce fericiţi trebuie să vă simţiţi voi A.M.D. din România având în mijlocul vostru mormântul cu trupul vrednicului păstor şi confident al sfântului Maximilian Maria Kolbe, pe pr. Iosif Petru Maria Pal!”. Cuvinte pline de înţelepciune! Într-adevăr, cine nu-şi aminteşte trecutul nu poate trăi cu înţelepciune prezentul şi nu poate proiecta viitorul cum se cuvine.
An de an, având în minte şi inimă toate aceste consideraţii, membrii A.M.D. din România luăm drumul ce duce spre Oneşti şi urcăm anevoios traseul bătătorit de cel pomenit adineaori şi care a lăsat în urmă o moştenire atât de frumoasă şi pilduitoare pentru generaţia tânără ce pare că pluteşte în derivă pe marea atât de învolburată a vieţii, fără a avea un orizont prea clar. Ca de fiecare dată la orele 13 ale după-amiezii de 11 februarie toţi militanţii ne strângem la memorabilul loc: „Trei cruci”. Pentru cei din Luizi-Călugăra acest loc are o încărcătură emoţională şi spirituală puternică, întrucât diriguitorii vremurilor nu de mult trecute au dorit să-i vitregească de această comoară inestimabilă ce străjuieşte din străbuni intrarea în scumpa lor glie.
După salutul din partea asistentului A.M.D., după un moment de fraternizare, începem prima etapă a formării noastre cu un moment de rugăciune mergând, „peregrinatio” spre biserică, spre „rugul aprins” al fiecărei comunităţi creştine. Aici, la Luizi-Călugăra, se adaugă flacăra încă aprinsă a iubitului nostru părinte Iosif Petru Maria Pal. Papa Francisc ne întreba duminica trecută pe toţi: „Mai aveţi candela credinţei aprinsă?”. Aici, în biserica ctitorită de părintele Iosif Petru Maria Pal, candela credinţei este încă aprinsă şi în acest sens dau mărturie vrednicii credincioşii, iar pentru noi, cei din A.M.D., spiritul asociaţiei, spiritul părintelui nostru arde încă în Moldova noastră dragă din moment ce suntem aproximativ 6.000 de membri şi mai aşteptăm ca şi alţii să se lase aprinşi de acest foc marian-kolbian. Drumul parcurs ne aminteşte mereu că viaţa noastră este un drum la capătul căruia va trebui să dăm seamă de cele primite spre administrare.
Calea Sfintei Cruci, adoraţia euharistică cu recitarea sfântului rozariu, sfânta Liturghie urmată de procesiunea cu statuia Maicii Neprihănite au fost, de asemenea, prilejuri de a creşte spiritual, de a ne alimenta sufletul şi inima de la izvorul adevăratei fericiri şi împliniri a omului.
Cu siguranţă, fiecare militant a putut spune la sfârşitul acestei zile odată cu sfântul Petru pe muntele Tabor: „Doamne, ce bine ne simţim aici”. Fie ca aceste momente să ne fi legat şi mai mult, să ne responsabilizeze şi mai mult, să ne stimuleze în a înainta pe drumul rânduit nouă de către Domnul prin Maica Neprihănită şi apostolul ei neînfricat sfântul Maximilian Maria Kolbe. Tuturor celor din A.M.D., curaj!. Domnul e cu noi. Maica Neprihănită ne este alături. Sfinte Maximilian, mijloceşte pentru noi!
Asistent naţional A.M.D. pr. Paul Bulai OFMConv.
