Oficiul pentru Vocaţii: Întâlnire de formare pentru animatorii vocaţionali

Distribuie cu:

În prima parte ni s-a vorbit despre diferite generaţii şi tipologii ale tinerilor. Astfel, am aflat despre Generaţia Baby Boomers (o generaţie născută imediat după război, cu o dorinţă de stabilitate), despre Generaţia X (a anilor ’60-’80 caracterizată de dorinţa de libertate), despre Generaţia Y (a anilor ’80-’90, numită şi generaţia cu cheia la gât, caracterizată de dorinţa unei realizări personale, de dorinţa de succes), despre Generaţia Z (Zoomers, a anilor ’95-2010, caracterizată de dorinţa de confort personal şi emoţional, de o satisfacţie imediată) şi despre Generaţia alpha (după 2010, o generaţie a copiilor digitali).

Am analizat apoi diferite profiluri de tineri: liceenii, studenţii, Urban professionals (corporatiştii), rural raising (copiii de la ţară) şi familiştii (familiile tinere). Apoi a venit invitaţia de a identifica în parohiile noastre aceste grupuri de tineri şi a intra mai mult în contact cu ele, mai ales cu corporatiştii şi familiile tinere, categorii care sunt un pic neglijate.

Prima parte s-a încheiat cu desenarea unei caricaturi. Am conştientizat astfel semnificaţia ei în raport cu tinerii. Caricatura scoate în evidenţă un defect. La fel este şi în relaţia cu oamenii: de multe ori le atribuim doar caricaturi, le scoatem în evidenţă defectele. La fel este şi în raport cu tinerii. Invitaţia a fost aceea de face tablouri şi nu caricaturi, de a căuta şi calităţile tinerilor cu care lucrăm.

În partea a doua a întâlnirii ne-am axat pe problemele tinerilor. Am descoperit că sunt cinci probleme: cultura fast (dorinţa de a obţine totul imediat), relaţiile incomplete (izolare care provoacă lipsa abilităţilor, dezechilibre hormonale care conduce la o dependenţă de ecran), hiper sexul (în care totul se reduce la sex şi conduce spre el), presiunea socială (şi aici am identificat diferite presiuni de care au parte tinerii: anticlericalism, anti Biserică, anticreştinism, a fi împotriva părinţilor) şi social media (care poate fi atât prieten, cât şi duşman).

După servirea prânzului a urmat partea a treia a întâlnirii care a fost rezervată pentru soluţii şi abordări eficiente. Am început printr-o activitate interactivă, aceea de a ne împărţi în trei grupuri (pro, contra, juriul) pentru a dezbate asupra a patru afirmaţii. Scopul a fost acela de a conştientiza dificultatea de a ne apropia de cel care gândeşte diferit de noi.

Am identificat mai multe soluţii: adaptarea limbajului (dar nu adaptarea mesajului), identitatea catolică (a scoate în evidenţă ce înseamnă să fii creştin catolic), catehizare de secolul al XXI-lea (caracterizată de dialog, descoperire, a trece de la autoritate la experienţă), formare spre excelenţă (exclus merge şi aşa), social media profesionist.

În discuţiile de la finalul întâlnirii s-au făcut mai multe recomandări. În calitate de animatori vocaţionali trebuie să scoatem în evidenţă competenţele tinerilor şi nu doar problemele lor (nu suntem pe lume ca să rupem buruieni, ci să plantăm flori), să fim pentru tineri ca nişte părinţi, să le arătăm direcţia spre Cristos şi să acordăm mai multă importanţă rolului laicilor. Ca temă pentru acasă a fost acea de a crea un plan de acţiune pentru următorul an ţinând cont de mai multe puncte: ce ar trebui să fac?, cu cine să fac?, cum să fac?, până când să fac?, de ce să fac?

*

Pr. Alexandru Percu,
responsabil al Oficiului pentru Vocaţi

*

Material apărut pe www.ercis.ro

Distribuie cu: