Hălăuceşti: Consacrarea altarului
În cadrul Liturghiei prezidate de PS Petru Gherghel, sâmbătă, 19 august 2017, a avut loc consacrarea altarului şi resfinţirea bisericii „Naşterea Sfintei Fecioare Maria” din Hălăuceşti.
Distribuie cu:
Isus le-a spus apostolilor şi fiecărui chemat împarte: „V-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, dar roade care să rămână!”
După ani întregi de trudă, osteneală şi jertfă, sâmbătă, 19 august 2017, după marea solemnitate a Adormirii Maicii Domnului, a sosit momentul mult aşteptat al consacrării noului altar şi sfinţirea întregii noastre străduinţe în biserica „Naşterea Sfintei Fecioare Maria”.
Începând cu ora 9 deja se vedeau enoriaşi venind spre biserică. La ora 10.15, toţi preoţii în frunte cu pr. paroh Paul Bulai l-au întâmpinat pe Preasfinţitul Petru Gherghel, care a salutat şi binecuvântat poporul adunat să îl aştepte la poarta parohiei. Apoi, episcopul a intrat în parohie pentru pregătirea procesiunii. Aşa ceva nu s-a mai văzut în parohia noastră, preoţii în număr de 85 au format o procesiune impresionantă spre biserica împodobită asemenea unei mirese în ziua ei de nuntă. Ajunşi la altar a urmat salutul părintelui paroh:
„Preasfinţia Voastră părinte episcop Petru Gherghel, păstorul Diecezei noastre de Iaşi, Preacucernice părinte ministru provincial Teofil Petrişor, Sfinţia Voastră părinte Petru Blaj, decan de Valea Siretului, Sfinţiile voastre părinţi concelebranţi, domniile voastre dragi invitaţi, iubiţi binefăcători ai acestui sfânt lăcaş, iubiţi credincioşi din Hălăuceşti şi de prin parohiile învecinate,
Biserica noastră «Naşterea Sfintei Fecioare Maria» se află la ceas de mare împlinire şi înălţare spirituală şi spontan îmi vin in minte cuvintele sfântului Maximilian Maria Kolbe, vorbind despre dogma Neprihănitei Zămisliri: «A fost un drum lung şi anevoios, uneori au avut loc dezbateri teologice aprinse, dar toate s-au încheiat printr-o victorie răsunătoare».
Cât priveşte istoria bisericii şi drumul nostru se regăsesc pe deplin în cuvintele sfântului. Conform istoricului franciscan român pr. Iosif Gabor, primul grup de catolici s-ar fi aşezat în satul Hălăuceşti în anul 1757, iar după doi ani de zile deja aveau o mică biserică din lemn cu hramul «Maica Domnului».
În anul 1792 deja se impunea construirea unei noi biserici întrucât numărul catolicilor crescuse considerabil.
În anul 1872, parohul Anselmo Bazzichi a construit o biserică din piatră.
La 5 iunie 1925, parohul Celestin Vaes cerea permisiunea de a se construi o nouă biserică la Hălăuceşti (Ep. Cisar avea să spună: «Nici nu ne venea să credem că poporul din Hălăuceşti va întreprinde în timpuri atât de grele o construcţie aşa de costisitoare…»). Temelia şi piatra fundamentală a noii biserici au fost sfinţite la 23 mai 1929 de către ep. Mihai Robu, lucrările au durat 11 ani.
Biserica a fost sfinţită provizoriu la 8 septembrie 1940 şi în cadru solemn la 27 octombrie acelaşi an de către episcopul Mihai Robu, paroh fiind p. Alois Herciu şi provincial franciscan pr. Iosif Petru Maria Pal.
Şi după cum peste toate în mod inevitabil trece patina vremii lăsând urme mai mult sau mai puţin adânci, şi biserica noastră a cunoscut acest fenomen, fapt ce a determinat mai multe intervenţii atât pentru consolidare, cât şi pentru înfrumuseţare sau reînnoire în timpul parohilor care s-au succedat la cârma păstoririi ei: pr. Iacob Ferenţ, pr. Dumitru Patraşcu, pr. Iosif Sabău, pr. Iohann Proschinger, o intervenţie majoră a avut loc în timpul pr. Alexandru Suceu, pr. Adrian Herciu şi subsemnatul.
Aşa avea să spună sfântul Maximilian Maria Kolbe, scriind tuturor studenţilor din Ordinul nostru franciscan: «Fiecare trebuie să adauge truda proprie la cea a înaintaşilor săi!» Sub acest moto s-a desfăşurat toată strădania, osteneala şi jertfa noastră, realizându-se: masă de altar cu mozaic, corpusul imens ce conţine în centru tabernacolul cu Isus euharisticul flancat de simbolurile sacramentelor, pupitru şi baptisteriu din marmură masivă, Calea sfintei cruci din mozaic şi sticlă topită, vitraliile, mozaicurile din altar şi cele din biserică, altarele secundare, statuile, agheasmatarele din marmură masivă cu preluare de elemente din vechiul altar, confesionalele, băncile, duşumeaua parte din lemn, parte din marmură, lambriu din travertin, geamuri sablate la intrarea în biserică, mărire şi amenajare sacristie, holuri la intrările laterale, instalaţie electrică, instalaţie termică, sonorizare, sistem video, reparaţii interioare şi exterioare şi văruit complet, preluare apă pluvială, pavaj în faţa şi jurul bisericii, garduri, amenajare curte şi iluminat exterior.
Preasfinţia Voastră părinte episcop, poporul ce a trudit, ostenit şi contribuit în diferite forme la desăvârşirea acestei sfinte lucrări de amploare vă roagă să consacraţi sfântul altar şi să sfinţiţi ofranda efortului nostru cu sfânta crismă, spre mai marea slavă a lui Dumnezeu prin Maica Neprihănită şi spre edificarea spirituală a noastră a tuturor”.
Sfânta slujbă pontificală prezidată de Preasfinţitul episcop a fost pentru tot poporul lui Dumnezeu un moment unic de înălţare spirituală. Spunea Preasfinţitul la predică: „Biserica este frumoasă, dar cea mai frumoasă este cea plină de credincioşi şi fiecare credincios din parohia noastră trebuie să devină o piatră vie şi un altar viu. Enoriaşii din Hălăuceşti aveţi o moştenire măreaţă pe care trebuie să o păstraţi cu sfinţenie!”.
Se putea citi pe chipurile tuturor o bucurie şi o împlinire ce rar îţi este dat să vezi.
La sfârşitul sfintei slujbe pontificale s-a dat citire mai întâi binecuvântării trimise de Sfântul Părinte părintelui paroh Paul Bulai şi întregii comunităţi, cât şi decretului emis de către Preasfinţitul episcop Petru Gherghel cu ocazia consacrării altarului şi resfinţirii bisericii noastre din Hălăuceşti.
Ce-i voi da în schimb Domnului pentru tot binele pe care mi l-a făcut? Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului! Aceasta este şi trebuie să rămână deviza noastră pe mai departe, întrucât totul este darul gratuit din partea lui Dumnezeu prin Maica Neprihănită.