Distribuie cu:

Izvoarele nu sunt clare cu privire la acest lucru: cu siguranță a purtat haine sărace, nici scurte, dar nici prea lungi (lungimea, mai ales în cazul autorităților religioase și al laicilor importanți, era semn al unui status și funcțiuni speciale), făcute fără îndoială dintr-un material de culoare, sărăcăcios sau chiar primitiv, așa cum erau hainele monastice ale cistercienilor. Se spune că era de culoare „cenușie”, ceva între brun și gri, fapt confirmat de relicvele hainelor sale păstrate la Assisi și Florența. Nu putem conta pe informațiile oferite de reprezentările iconografice care adoptă culorile unei anumite familii minorite. Și cenușiul deschis, care înainte de Conciliul Vatican II era folosit de episcopii care proveneau din Ordinul Minorilor, astăzi pus din nou în valoare, este arbitrar din punct de vedere istoric.

Cât privește forma hainei Sărăcuțului din Assisi, suntem puțin mai siguri: ea era croită după forma simplă și austeră, care ne e familiară. În realitate, probabil, îmbrăcămintea aleasă de Francisc și de „penitenții săraci din Assisi” avea forma unui sac drept, prevăzută cu mâneci largi, drepte și ele, nu foarte lungă, fără să treacă prea mult de genunchi. În fine, era o piesă de vestimentație pe care o cunoaștem foarte bine din epoca romană și care nu trebuie să se fi schimbat prea mult de atunci: îmbrăcămintea țăranului roman, la rândul său și ea de origine celtică, adică o veche cămașă militară ieșită din uz, numită sagum.

Pe vremea lui Francisc nu mai existau legionari romani, dar haina de forma sagum-ului încă se mai păstra, la fel ca și obiceiul de a și-o strânge la mijloc cu o funie simplă în loc de curea care, chiar dacă era din piele neprelucrată și cu cataramă rudimentară, rămânea un lux. De altfel, „a se îmbrăca în sac” și a se încinge cu o funie, doar purtată la gât ca un căpăstru, era chiar un felul de a se prezenta al penitentului sau al pelerinului.

Când, ulterior, fraternitatea a devenit un Ordin, Biserica a prevăzut standardizarea acestui sagum, stabilind o anumită lungime și lățime, felul capuciului și culoarea, pentru a fi în consonanță cu solemna tradiție clericală. Dar Francisc, într-un mod ironic, obișnuia să-și repare haina peticind-o cu bucăți de stofă veche, de lux.

Pe de altă parte, haina lui Francisc avea o formă inconfundabilă: forma crucii. Acest detaliu vorbește de la sine, mai mult decât orice speculație.

(traducere din limba italiană de Pr. Clopoțel Cristian)

∗∗∗

Franco Cardini este profesor de istorie medievală la Universitatea din Florența

Distribuie cu: