Glasul profeţilor - În secolele noastre nu mai există profeţi?

Distribuie cu:

Când Crezul afirmă că Dumnezeu „a grăit prin proroci” face trimitere la Sfânta Scriptură, care este încheiată şi finită, după cum atestă canonul cărţilor inspirate. Dar, deoarece Tradiţia continuă să ţină vie şi activă Scriptura, e necesar şi un alt tip de profeţie. E vorba de vestirea fidelă, dar maleabilă, care păstrează Scriptura şi, în acelaşi timp, o întrupează în istoria aflată în continuă mişcare.

Este misiunea încredinţată păstorilor, dar şi tuturor credincioşilor, în virtutea consacrării lor prin Botez. Conciliul al II-lea din Vatican afirmă: „Poporul sfânt al lui Dumnezeu participă şi la misiunea profetică a lui Cristos, aducându-i o mărturie vie mai ales printr-o viaţă de credinţă şi iubire” (Lumen gentium, nr. 12). În această lumină, putem spune că există profeţi care „vorbesc” acum (în prezent) în numele lui Dumnezeu. Ei propovăduiesc Scriptura şi fac ca ea să lumineze viaţa şi istoria. În acest sens, toţi creştinii trebuie să fie profeţi. Mulţi sfinţi, precum Francisc din Assisi, Anton de Padova, Tereza din Avila, Ioan Paul al II-lea, sunt numiţi „profeţi ai timpurilor lor”.

Dar, după cum Scriptura şi Tradiţia nu sunt acelaşi lucru, la fel nu putem vorbi de identitate între profeţii biblici şi profeţii Bisericii de-a lungul veacurilor. Totuşi, o analogie există, deoarece şi unii şi alţii se află sub acţiunea Duhului lui Dumnezeu, chiar dacă în proporţii şi forme diferite. Prin urmare, putem trasa două profiluri de profet. Cel specific marilor purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu, inspiraţi de Duhul Sfânt, începând de la Vechiul Testament şi ajungând până la Cristos şi la apostoli. Dar mai există un profil de profet; cel care este în chipul spiritual al tuturor celor botezaţi, consacraţi ca profeţi, mişcaţi de Duhul Sfânt pentru a propovădui cuvântul şi a transmite semnele iubirii divine. Aici e nevoie de contribuţia tuturor celor botezaţi.

* * *

Material apărut pe www.mesagerulsfantulanton.com

Distribuie cu: