Frații studenți de la Institutul Teologic Franciscan în pelerinaj la Sighet.

Distribuie cu:

La acest eveniment, într-un mod deosebit, ne-am bucurat și de prezența domnului profesor Alois Gherguț și a soției sale doamna Cornelia, dar și de explicațiile domnului profesor care ne-au ajutat să înțelegem mai bine semnificația locurilor și a evenimentelor petrecute în cadrul acestora, evidențiindu-ne în mod special exemplul și mărturia de credință a martirilor noștri.

Pelerinajul a început tocmai din capela Institutului, unde sâmbătă 29 aprilie, la ora 06:00, s-a celebrat Sfânta Liturghie, după care, pregătindu-ne, în spirit de credință, am pornit la drum spre Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighetu Marmației. În spiritul bucuriei Învierii Domnului nostru Isus Cristos, traseul nostru a fost marcat prin rugăciuni și cântece, ajungând astfel, la orele amiezii, la primul obiectiv al pelerinajului: Aiud, mai exact așa numita ,,Râpa Robilor”.

Penitenciarul de la Aiud a fost una din cele mai teribile închisori politice în perioada comunistă. Ca și la Gherla, Sighet și Râmnicu-Sărat, cei morți la Aiud n-au avut dreptul la un mormânt, la o cruce pe care să le fie scrise numele lor, ci au fost aruncați noaptea, într-o groapă comună, numită ulterior, ,,Râpa Robilor”. Actualmente peste râpa respectivă funcționează astăzi un cimitir, unde ne-am rugat și noi în capela acestuia dar și la osuarul din spatele capelei, fiind cu toții uimiți de existența numărului mare de victime evidențiate pe pereții capelei. După aceasta, profund impresionați, am pornit la drum spre destinația finală. Ajungând seara, ne-am cazat la centru de spiritualitate „Bunavestire” gestionat de surorile din Congregația ,,Surorile Maicii Domnului” din Sighet.

A doua zi, duminică 30 mai, am pornit spre Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, fiind așteptați de către doamna Andreea Dobes, doctor în istorie, muzeograf la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, care în urmă cu o lună a venit la Institutul nostru să ne ,,pregătească” la ce vom întâlni în acest pelerinaj.

Acum aflându-ne la fața locului, ea ne-a prezentat semnificația și importanța spațiilor (celulelor), evenimentelor desfășurate la această închisoare, mai exact perioada anilor 1948-1955, unde au fost executate elitele României interbelice, după care fiecare dintre noi am vizitat în mod liber pentru un timp determinat, spațiile Memorialului. Încărcat de emoții, credință, trăiri intense, speranță, tăcere a fost momentul de rugăciune din capela subpământeană din curtea interioară 2 al penitenciarului. După aceasta, împreună cu doamna Andreea, am pornit spre Cimitirul Săracilor, locul de odihnă pentru mulți martiri ai neamului nostru, aflat la periferia orașului.

După ce în cursul dimineții vremea nu a fost prea prietenoasă cu noi, iată că aici bunul Dumnezeu, ca printr-o minune, ne-a îmbucurat cu un cer însorit și unde într-un cadru fratern și în spirit de comuniune cu martirii din cer, părintele rector Marius-Petru Bîlha, alături de ceilalți preoți formatori, a celebrat cu bucurie și emoție Sfânta Liturghie la altarul existent în cimitir.

După-amiaza zilei, a fost marcată de un itinerariu turistic, unde am vizitat diferite obiective aferente orașului Sighet: Muzeul Satului Maramureșean din Sighet, muzeu zonal având ca arie de reprezentare diferite case din lemn specifice localităților provinciei istorice a Maramureșului; Cimitirul Vesel și cea mai înaltă biserică din lemn din Europa la Mănăstirea Săpânţa – Peri, din localitatea Săpânța.

Încântați de cele vizionate, la întoarcere spre orașul Sighet, ne-am oprit să celebrăm rugăciunea Vesperelor la Biserica greco-catolică ,,Pogorârea Sfântului Spirit” din localitatea Sarasău, aducându-i astfel mulțumiri Domnului pentru cele dăruite nouă în această zi. La finalul rugăciunii, părintele paroh Cornel Ardelean, ne-a transmis un salut de bun venit, fiind vizibil entuziasmat de prezența fraților studenți și formatori ai Institutului nostru în biserica parohială, ocazie în care ne-a prezentat și nouă frumosul lăcaș de cult.

A treia zi, luni 1 mai, dis de dimineață, după celebrarea rugăciunii Laudelor în capela surorilor, ne-am pregătit pentru continuarea pelerinajului nostru. Întorcându-ne spre casă întăriți în credință de exemplul martirilor din Sighet, am pornit pe un alt traseu, vizitând de această dată Mănăstirea Bârsana, și în final, la început de luna mai, ca o încununare a pelerinajului, Sanctuarul Marian din Cacica.

Aici, am servit prânzul, iar după un moment recreativ, am celebrat Sfânta Liturghie, recunoscători fiind, bunului Dumnezeu și Sfintei Fecioare Maria pentru toate darurile și harurile de care ne-am bucurat în acest pelerinaj, apoi am pornit spre casă. Cu toate acestea, recunoștința noastră nu se poate opri aici, un gând special de mulțumire se îndreaptă și spre binefăcătorii noștri, care au dorit să-și păstreze anonimatul și cărora le mulțumim pentru sacrificiul pe care l-au făcut pentru noi, precum și pentru exemplul lor de credință și simplitate. Dorim să-i asigurăm de rugăciunile noastre, iar bunul și milostivul Dumnezeu să le dăruiască harurile de care au mai mare nevoie.

***

În cele de mai jos dorim să redăm câteva impresii ale participanților:

,,Ură, tortură, violență, moarte…Aceste cuvinte trezesc sau ar trebui să trezească în interiorul nostru o neliniște, o frământare. De ce? Pentru că acestea sunt cuvinte dure, care atentează la dreptul unei persoane de a fi liberă și de a trăi. Elevi, pensionari, intelectuali, preoți, oameni de rând, au avut de suferit în închisorile comuniste din România. Indiferent de confesiune, vârstă sau de statut social, în fața torționarilor, în închisori, toți erau la fel: un pericol pentru comuniști și regim. Oameni nevinovați au suferit și au murit pentru crezul lor, devenind astfel martiri ai neamului român. Jertfa lor să ne dea curaj pentru a urma drumul nostru cu credință și să îi avem mereu vii în sufletul nostru”.

(Fr. Vasile Pericică, anul II, filosofie)

 ***

,,Cine uită trecutul e condamnat să-l repete (George Santyana). Au fost momente profunde în care am putut medita la puterea omului de a lupta și a rezista în favoarea adevăratelor valori: credința, libertatea, dreptatea etc. Nu putem trece cu vederea aceste sacrificii care au fost făcute și pentru unul fiecare dintre noi”.

(Fr. Iulian-Robert Țâmpu, anul II, filosofie)

  ***

,,Acest pelerinaj m-a ajutat să înțeleg și să prețuiesc mai mult libertatea de care am parte și să conștientizez că libertatea este un dar, este o binecuvântare. Din vizita închisorii de la Sighet am rămas impresionat de celula numită „neagra” unde deținuții pedepsiți erau înlănțuiți de un belciug din centrul celulei, acest lucru m-a mișcat făcându-mă să conștientizez că problemele mele cotidiene nu se compară cu cele ale înaintașilor noștri. Faptul că ei au îndurat atâtea pentru apărarea adevărului îmi dă curaj și mă face să fiu mândru că sunt român”.

(Fr. Francisc-Ovidiu Cojoc, anul II, filosofie)

 ***

,,Zidurile ființei se zdruncină din temelii. E extrem de odios ceea ce omul este capabil să facă omului.  ,,Râpa Robilor” de la Aiud, unde martirii priveau prin ochii crucii spre cer,  a fost doar o pregătire la ceea ce urma să găsim la Sighet. Aici ,,răul” s-a întrecut pe sine însuși. Limitele suferinței umane au fost de mult depășite, cum de altfel și limitele iubirii umane care au mers în sfera infinitului. Acest loc rămâne pentru mine un simbol al credinței, al speranței și al iubirii. A uitat oare Dumnezeu acest loc? Nu  cred. El este singurul martor care cunoaște toată suferința de acolo și care, prin mijloace potrivite, ne prezintă istoria unor oameni bravi capabili de iubire creștină adevărată. Mă întorc schimbat, iar ceea ce aduc cu mine este semnul compasiunii și al solidarității față de trecut”.

(Fr. Robert-Emanuel Baciu, anul I, filosofie)

  ***

,,Am întâlnit în frații franciscani, multă disponibilitate, alături de care am trăit momente de profundă înălțare spirituală. Nădăjduiesc că această experiență să aibă ecou în conștiința lor, și ori de câte ori vor fi copleșiți de greutăți sau momente de încercare spirituală, să-și amintească ,,celula neagra” și suferințele care au fost acolo. Mulțumim Domnului și Sfintei Fecioare Maria pentru aceste zile de har în care am simțit din plin, harul și binecuvântarea lor”.

(Prof. Alois Gherguț, Universitatea Alexandru Ioan-Cuza, Iași)

Album Foto:

Distribuie cu: