Exerciții spirituale pentru tineri.

Distribuie cu:

Am fost invitați și am răspuns. Unii mai încrezători, alții mai reținuți. Însă așa cum știm, începutul e mai greu, restul vine pe parcurs.

Mănăstirea Surorilor Benedictine de la Viișoara, care din data 11 iulie 2017 găzduiește și o comunitate de Frați Franciscani Conventuali, a fost locul unde în aceste zile s-au desfășurat exerciții spirituale, la inițiativa Comisiei de animare vocațională și pastorație a tinerilor a Provinciei franciscane „Sfântul Iosif” din România. Tinerii care au participat la aceste zile de har au fost din parohiile Nisiporești, Hălăucești, Luizi-Călugăra și din alte comunități.  Ne-am bucurat și am profitat de peisajele și liniștea pe care acest loc le oferă, de meditații și timpul de tăcere, de momente de rugăciune și comuniune.

Aceste zile s-au desfășurat într-un ritm la care toți să ne putem adapta. Ziua începea cu Sfânta Liturghie împreună cu Surorile Benedictine, după care dimineața și după amiaza ne erau presărate cu câte o meditație și timp de reculegere, tăcere sau odihnă, după nevoia fiecăruia.

În prima zi, părintele Adrian Mihălcuț a insistat asupra iubirii necondiționate a lui Dumnezeu față de noi, lucru pe care nu trebuie să îl uităm, căci această convingere ne dă pacea de care avem nevoie.

În a doua zi, ni s-a vorbit despre importanța iubirii față de propria persoană, a acceptării de noi înșine, așa cum suntem, cu calități și defecte. Căci, descoperirea binelui care se află în noi ne ajută să mergem înainte senini și optimiști. Iar datoria de a ne iubi pe noi înșine vine din cuvintele lui Isus, care zice: „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți!”. Iar dacă pe aproapele îl iubim, îl iertăm, suntem mereu dispuși să-i facem binele, cu noi de ce nu am face la fel? Să ne amintim cuvintele lui Dumnezeu, care sunt mereu actuale: „Tu ești prețios pentru mine, ești demn de stimă și te iubesc!” (Is 43,4). În întărirea acestei convingeri, am avut ocazia să ascultăm mărturia tinerei Andra din Roman, care într-o anumită perioadă a vieții a avut momente de rătăcire, disperare și deznădejde. Dar în urma a ceea ce a trăit, ne-a asigurat de faptul că nimic nu e întâmplător, nici măcar răul pe care îl trăim și că putem depăși aceste momente prin perseverență și voință, o voință puternică de a ne schimba și încrederea că Dumnezeu ne poate ajuta.

Și bineînțeles, dacă îl iubim pe Dumnezeu și ne iubim și pe noi înșine, avem datoria să-i iubim și pe cei din jur. Părintele a insistat asupra faptului de a-i înțelege pe cei din jur, înainte de a judeca, să încercăm să înțelegem de ce o anumită persoană acționează sau vorbește într-un anume fel. Suntem invitați să fim cu adevărat prieteni pentru cei din jurul nostru.

Aceste zile ne-au ajutat și să înțelegem că tăcerea este importantă, că avem nevoie să stăm cu noi înșine, lucru de care au dat mărturie și Surorile Benedictine, dar pe care și tinerii l-au experimentat ei înșiși.

***

„Cu ajutorul temelor propuse de părintele, am reușit să intru în mine însumi, să am mai multă încredere, să accept ceea ce sunt și să am mai mult curaj și mai mult optimism. Plec de aici cu mai multă speranță și mai multă încredere.” – (Gabriel)

Album Foto:

Distribuie cu: