Economia în viziunea lui Francisc © Giuliano Dinon / Arhiva MSA

Distribuie cu:

Sanctuarul Despuierii este unul dintre locurile franciscane cele mai importante din Assisi. Acolo, acum mai bine de opt secole, Francisc a rupt definitiv legăturile cu viața sa anterioară, cu familia sa, cu bogățiile tatălui său și s-a dedicat în întregime unei noi vieți: „S-a dezbrăcat de toate hainele și le-a înapoiat tatălui său. N-a păstrat nici măcar indispensabilii și a rămas gol în fața tuturor” (FF 344). Asemenea lui Adam în prima zi, Francisc s-a întors gol spre o nouă creație spirituală și carismatică. La fel ca Iob, a renăscut gol precum ieșise din sânul mamei sale.

La începutul vocației autentice – religioasă, civilă, artistică, științifică… – stă mereu etapa despuierii. Aceasta are loc atunci când persoana chemată simte că trebuie să dea un reset existenței proprii, ca și cum s-ar naște în acel moment – pentru că, în realitate, renaște cu adevărat. Ca în ziua învierii, când trupul nou, înviat, lasă giulgiul în mormânt.

Cine a trăit această experiență și-o amintește asemănând-o cu răsăritul unei noi zile infinite care, de fapt, poate fi alăturată doar ultimei zile, când vom lăsa hainele pentru totdeauna, cadrul ultimei dezbrăcări, cea mai adevărată și cea mai mare. Un nou început, o nouă plecare, o nouă renaștere. Hainele ar fi un balast care ar țintui la pământ acest zbor nou și nebunesc.

Francisc era fiul unui comerciant din Assisi, pe atunci o cetate burgheză, moștenitor al negustorilor pe care îi întâlnim și astăzi pe străzile orașului. În gestul acela al lui Francisc se poate vedea și începutul unui alt fel de economie, total diferită de cea a tatălui său, Bernardone; putem întrezări actul de naștere al unui oikonomos, al unui mod nou de a conduce care nu mai este bazat pe profit și câștig, al uni nou mod de a stăpâni în care moneda nu mai este aurul, nici argintul, ci charis, gratuitatea. În viziunea sfântului Francisc, în economie, acțiunile sunt corbii din Bevagna, leprosul din Rivotorto, lupul din Gubio și mai ales Cristos, iubirea cea mai mare, de care el s-a îndrăgostit până la nebunia iubirii.

Orice revoluție economică începe prin a spune: „Adevăratele bunuri nu sunt nici aurul și nici argintul, ci celelalte, invizibile și cele mai reale”. O dată cu Francisc și Clara a luat naștere o nouă economie. Franciscanii n-au fost doar cei mai importanți teoreticieni ai economiei medievale (Duns Scot, Ockam, Olivi, Bernardin din Siena…), dar dintre franciscanii Observanței din secolul al XV-lea (Giacomo della Marca, Ioan din Capistran…) au apărut primele proto-bănci, primele institute de micro-finanțe, numite Monti di Pietà (munți de compasiune). Acestea au fost fondate pentru a combate cămătăria din Italia centrală. Din sărăcia liber aleasă de franciscani s-au înființat instituțiile sine merito (cum erau numite) pentru a-i elibera pe săracii care îndurau sărăcia. Despuierea aceea a întemeiat bănci, gratuitatea aceea originară a dat naștere unei economii și unei civilizații a gratuității care a eliberat și continuă să elibereze o mulțime de săraci. Doar cine cunoaște gratuitatea poate să dea viață unor noi feluri de economie, pentru tocmai gratuitatea dă justă valoarea banului și profitului.

Acesta este sensul chemării adresate de papa Francisc tinerilor economiști și antreprenori din toată lumea care se vor întâlni la Assisi, între 26 și 28 martie 2020, pentru The Economy of Francesco (www.francescoeconomy.org). Lumea noastră are o nevoie infinită de gratuitate, de charis, de fraternitate. Invitația papei este puternică, profetică, urgentă: mulți tineri i-au răspuns deja, mulți alții o vor face în curând. E prea multă nevoie de o economie după modelul sfântului Francisc și doar tinerii o pot realiza.

Traducere de fr. Cristian Clopoțel

* * *

Material apărut pe www.messaggerosantantonio.it

Distribuie cu: