Luca 17,5-10
Apostolii i-au spus Domnului: “Mărește-ne credința!” Iar Domnul a spus: “Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați spune sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te și plantează-te în mare!» și v-ar asculta. Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la păstorit, când acesta se întoarce de la câmp îi va spune: «Vino îndată și așază-te la masă!» Nu-i va spune mai degrabă: «Pregătește-mi ceva pentru cină, încinge-te ca să-mi slujești până când voi mânca și voi bea eu, după aceea vei mânca și vei bea și tu»? Oare trebuie să-i mulțumească servitorului că a făcut cele poruncite? Tot așa și voi, când faceți toate cele care vă sunt poruncite, spuneți: suntem servitori nefolositori, am făcut ceea ce eram datori să facem”.

Comentariu
Fragmentul evanghelic, relatează un dialog dintre Isus și ucenicii săi, care primesc o lecție frumoasă de credință. Apostolii i-au spus Domnului: “Mărește-ne credința!” Iar Domnul a spus: “Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați spune sicomorului acestuia: «Dezrădăcinează-te și plantează-te în mare!» și v-ar asculta. Pentru Luca apostolii au deja credință, dar ei cer să devină mai mare; credința apare ca un dar pe care numai Domnul îl poate da. Folosirea cuvântului Domn (pentru a-L indica pe Isus în timpul slujirii sale istorice) este de asemenea proprie lui Luca. Răspunsul lui Isus pune la punct o imagine paradoxală care vizează sublinierea modului în care credința, dacă este autentică, este întotdeauna eficientă și capabilă de lucruri mari, chiar dacă este la fel de mică ca o sămânță de muștar. Răspunsul lui Isus pune la punct o imagine paradoxală care vizează sublinierea modului în care credința, dacă este autentică, este întotdeauna eficientă și capabilă de lucruri mari, chiar dacă este la fel de mică ca o sămânță de muștar. Reținem că sicomorul a fost considerat un arbore foarte greu de eradicat, datorită rezistenței rădăcinilor sale.Cine are credință este deschis lui Dumnezeu, are încredere totală în el și își poate manifesta credința; acesta este motivul pentru care oamenii sunt chemați să aibă o astfel de credință. Cine dintre voi, dacă are un slujitor pentru a ara sau a pasca turma, îi va spune, când se va întoarce de la câmp: «Pregătește-mi ceva pentru cină, încinge-te ca să-mi slujești până când voi mânca și voi bea eu, după aceea vei mânca și vei bea și tu»? Oare trebuie să-i mulțumească servitorului că a făcut cele poruncite? Atitudinea slujitorului, va fi mereu plină de smerenie și ascultare, pentru că își recunoaște condiția pe care a acceptat-o, conștient că este un simplu angajat. În pilda relatată de Isus, observăm invitația la smerenie. El pornește de la un exemplu de viață socială, pentru a reacționa împotriva unei atitudini umane și critică mentalitatea comercială în relația om – Dumnezeu. Vorbind despre recunoștință, Isus gândește în termeni personali și non juridici relația dintre slujitor și stăpânul său. Concluzia este una evidentă: ”Suntem niște servitori nevrednici” nu am făcut decât ceea ce trebuia să facem. Este important să înțelegem și să trăim o atitudine de umilă ascultare în fața lui Dumnezeu.Acest fragment, provoacă pe orice creștin, care în căutarea continuă a lui Dumnezeu, reușește să descopere atitudinea de smerenie și credință față de creatorul său. Atitudinea noastră în relația cu Dumnezeu să fie una plină de smerenie și să găsească forma cea mai imaculată în dezvoltarea și manifestarea credinței, un dar primit din nemărginita Sa bunătate. 

Din Izvoarele Franciscane
FF 36: Sfântul Francisc, de-acum plin de harul Duhului Sfânt, i-a chemat la sine pe cei șase frați și le-a prezis ceea ce urma să li se întâmple. Le-a spus: «Fraților preaiubiți, să analizăm vocația noastră̆. Dumnezeu, în milostivirea sa, ne-a chemat nu numai spre mântuirea noastră̆, ci și spre mântuirea multora. Să mergem, așadar, prin lume, îndemnându-i pe toți, mai mult prin exemplu decât prin cuvinte, să facă̆ pocăință̆ pentru păcatele lor și să-și aducă̆ aminte de poruncile lui Dumnezeu. Să nu vă e teamă că veți părea mici și fără̆ cultură, ci vestiți cu mult curaj și simplitate pocăința. Să aveți încredere în Domnul, care a învins lumea! El vorbește cu Duhul său prin intermediul vostru și în voi, îndemnându-i pe toți să se convertească̆ la el și să-i păzească̆ poruncile sale. Veți întâlni unii credincioși, blânzi și binevoitori, care vă vor primi cu bucurie și vor asculta cuvintele voastre. Mult mai mulți, însă̆, vor cei increduli, care vă vor ofensa și vă vor respinge, pe voi și propovăduirea voastră̆. Prin urmare, propuneți-vă̆ să suportați orice lucru cu răbdare și umilință̆».

Distribuie cu: