Ioan 21,1-19
După acestea, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei și li s-a arătat astfel: Erau împreună Simon Petru și Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu și alți doi dintre discipolii lui. Simon Petru le-a spus: “Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au zis: “Mergem și noi cu tine”. Au ieșit și s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. Când era de acum dimineață, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu știau că este Isus. Așadar, Isus le-a zis: “Copii, nu aveți ceva de mâncare?” I-au răspuns: “Nu!” Atunci le-a zis: “Aruncați năvodul în partea dreaptă a bărcii și veți găsi”. Ei l-au aruncat și nu-l mai puteau trage, din cauza mulțimii peștilor. Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: “E Domnul!” Simon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – și s-a aruncat în mare. Ceilalți discipoli au venit cu barca – pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coți – trăgând cu ei năvodul cu pești. Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, pește pus deasupra și pâine. Isus le-a zis: “Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum!” Atunci, Simon Petru a urcat în barcă și a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci și trei de pești mari. Și, deși erau așa de mulți, năvodul nu s-a rupt. Isus le-a zis: “Veniți și mâncați!” Și nici unul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe “Tu cine ești?” căci știau că este Domnul. Isus a venit, a luat pâinea și le-a dat-o; la fel și peștele. Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor, după ce a înviat din morți. După ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru: “Simon, fiul lui Ioan, mă iubești mai mult decât aceștia?” El i-a zis: “Da, Doamne, tu știi că te iubesc”. El i-a spus: “Paște mielușeii mei!” El i-a zis iarăși, a doua oară: “Simon, fiul lui Ioan, mă iubești?” El i-a spus: “Da, Doamne, tu știi că te iubesc”. I-a zis: “Paște oile mele!” I-a zis a treia oară: “Simon, fiul lui Ioan, mă iubești?” Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: “Mă iubești?” și i-a spus: “Doamne, tu știi toate, tu știi că te iubesc”. Isus i-a zis: “Paște oile mele! Adevăr, adevăr îți spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur și te duceai unde voiai. Însă, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și te va încinge un altul și te va duce unde nu vei voi”. Dar aceasta a spus-o, arătând cu ce moarte îl va preamări pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: “Urmează-mă!”

Comentariu
Textul evanghelic relatat, conține una din cele mai contrastante sentimente pe care discipolii le-au trăit în prezența lui Isus. Trecuseră deja mai multe zile de când apostolii și ucenicii trăiseră cea mea tulburătoare experiență a vieții lor, când au asistat la pătimirea și moarte pe cruce a învățătorului lor. Renunțase deja la planurile lor poate ”carieriste” și au reluat îndeletnicirile anterioare urmării lui Isus. Contrastul intervine în momentul în care Isus le apare cu trupul glorificat, iar discipolii sunt făcuți părtași de bucuria învierii. Bucuria învierii nu poate fi trăită pe deplin fără a fi mărturisită, dar mărturisirea ei presupune iubirea lui Cristos care este vestit, o iubire care trebuie să se hrănească din intimitatea cu cel iubit și din primirea darurilor sale. Prezența lui Isus înviat pe malul Tiberiadei, oferă posibilitate discipolilor să dea mărturie și în același timp să renunțe la tristețea de care era cuprinsă inima lor și să o transforme în sursă de bucurie care va trebui să o mărturisească.

Atunci le-a zis: “Aruncați năvodul în partea dreaptă a bărcii și veți găsi”. Este momentul interacțiunii discipolilor cu Isus înviat, care oferă o nouă posibilitate de maturizare a credinței. Pescuitul minunat apare pe fondul credinței discipolilor, care deși nu prinsese nimic toată noaptea au ascultat, iar când au tras la mal năvodul, plasa era plină cu 153 de pești mari. Tradiția creștină interpretează acest fapt având un caracter simbolic al numărului de pești prinși în mrejele pescarilor. Se pare că în acel timp erau cunoscute 153 de specii de pești, iar sfântul Ieronim vede în acest fapt o indicație a mesajului de universalitate a mântuirii. Prin alte cuvinte toți oamenii, fără excepție au loc în mrejele pescarilor care vor deveni pescari de oameni și vor conduce Biserica vie a lui Cristos.

Isus înviat stă la masă cu discipolii, prilej de comuniune, de recunoaștere, dar în mod deosebit un prilej de reabilitare a apostolului Petru în fața celorlalți ucenici, care deși îi jurase fidelitate lui Cristos până la moarte, a trăit nefericita experiență de a-L renega de trei ori în fața oamenilor. Isus îl întreabă de trei ori pe Petru dacă îl iubește, iar el cuprins parcă de remușcare afirmă de trei ori dependența sa față de Domnul și învățătorul său. Doamne, tu toate le știi, tu știi că te iubesc! Cristos nu face polemică și nici nu-l ceartă pe discipol, ci îi încredințează misiunea de a hrăni și conduce turma, în spirit de slujire ca un reprezentat demn al Bunului Păstor.

Doar o scurtă memorie a faptelor relatate de evanghelist ar rămâne fără rod în viața noastră dacă nu am reflecta la viața noastră, la mărturisirea plină de iubire a lui Petru. Doamne, tu toate le știi, tu știi că te iubesc. În fiecare dimineață, la momentele de rugăciune îmi reactivez dorința sinceră de a trăi viața la prezența lui Dumnezeu. Arșița zilei și dogoarea ispitelor însă mă pun în aceeași situație de vulnerabilitate pe care a manifestat-o Petru, iar când sunt pus în situația de a-L mărturisi pe Domnul prin viața mea, mă jur și spun: ”Pe acest om, ….eu nu-L cunosc! Astăzi, acum, repet împreună cu apostolul: ”Doamne, tu toate le știi, Tu știi că te iubesc!

Izvoarele Franciscane
FF 1032: Entuziasmat de visul de a deveni cavaler, Francisc a pornit într-o călătorie la Spolletto înrolându-se în armata papală; dar, de îndată ce a ajuns, a auzit pe Domnul în vis noaptea, care i-a spus într-un ton familiar: ”Francisc, cine te poate face fericit: Domnul sau servitorul, bogatul sau săracul?”. – Domnul și bogatul, răspunse Francisc. Și imediat, vocea i-a replicat: ”Atunci de ce lași pe Domnul pentru slujitor; pe Dumnezeu atât de bogat, pentru om, atât de sărac?”.

Francisc, a răspuns: ”Doamne, ce vrei să fac?”. „Întoarce-te acasă – a răspuns Domnul. Francisc, a înțeles că viziunea care a avut-o că Domnul are un plan special pentru el. S-a întors la Asissi, pentru a primi planul lui Dumnezeu pentru el.

Distribuie cu: