Ioan 10,1-10
În acel timp, Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar; dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară. Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează pentru că îi cunosc vocea. Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor”. Isus spusese această asemănare pentru ei, dar ei nu au înţeles ceea ce le vorbea. Atunci, Isus a zis din nou: „Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor. Toţi cei care au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să ucidă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi să o aibă din belşug”.

Comentariu
Celebrăm și trăim cu credință și bucurie timpul pascal de 50 de zile, despre care Sfinții Părinți spuneau că este o imagine a „duminicii veșnice”, adică a sărbătorii fără de sfârșit din ceruri.

Isus Cristos, venind să ne descopere tainele divine, viața lui Dumnezeu și chemarea noastră, a apelat deseori la parabole, exemple și imagini din viața normală, obișnuită, pentru a-i ajuta pe ucenicii săi și pe cei care-l ascultau, să înțeleagă ceva din bogăția și profunzimea acestor mistere.

O astfel de imagine este și cea a Bunului Păstor sau a „Păstorului frumos”. Ce vrea Isus să ne spună, să ne descopere, prin această imagine?

 Scopul învățăturii lui Isus este exprimat de el însuși în rugăciunea pe care o înalță Tatălui ceresc înainte de pătimirea sa: „(…) să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos” (In 17,3). Și în asta constă – spune Isus – „viața veșnică”.

Așadar, să nu confundăm „imaginea lui Dumnezeu”, cu Dumnezeu. Oamenii își fac tot felul de idei și imagini despre Dumnezeu, care îi țin sclavi, cum le scrie sfântul apostol Paul galatenilor: „(…) atunci când nu-l cunoșteați pe Dumnezeu, erați sclavii celor care din fire nu sunt dumnezei” (Gal 4,8).

Isus prin imaginea Bunului Păstor vrea să ne ajute să înțelegem că Dumnezeu este iubire și că această iubire se manifestă foarte concret în viața noastră, iar noi o putem primi și o putem dărui celorlalți, așa încât să devenim asemenea lui, Păstorul bun.

Care sunt caracteristicile Bunului Păstor și cum îl putem recunoaște?

O primă trăsătură a Bunului Păstor este aceea că „se interesează de turma sa”. Nevoia ca cineva să se intereseze de noi în mod personal este absolut normală, căci ține de firea noastră umană. Oare cine se interesează de mine? Cine se gândește cu adevărat la mine? Pe cine interesează ceea ce sunt și nu atât ceea ce poate să obțină de la mine? „Celui plătit” – spune Isus – nu-i pasă de oi, ci de câștigul pe care-l încasează; așa încât când „vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le împrăştie”.

Încă din Vechiul Testament conducătorii lui Israel, erau numiți „păstori”, numai că unii doar se numeau dar nu aveau calitățile păstorului, iar Dumnezeu a denunțat prin profeți „păstorii falși”: „Vai de păstorii lui Israel, care s-au păstorit pe ei înşişi! – găsim scris în Cartea profetului Ezechiel. Păstorii nu trebuia ei oare să păstorească turma? Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi îmbrăcat; oile cele grase le-aţi junghiat, iar turma n-aţi păscut-o. Pe cele slabe nu le-aţi întărit; oaia bolnavă n-aţi lecuit-o şi pe cea rănită n-aţi legat-o; pe cea rătăcită n-aţi întors-o şi pe cea pierdută n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi cruzime. Şi ele, neavând păstor, s-au risipit şi, risipindu-se, au ajuns mâncarea tuturor fiarelor câmpului” (Ez 34,2-5).

Datorită infidelităţilor păstorilor faţă de chemarea lor divină, Dumnezeu a promis poporului Său că El însuşi va fi păstorul lor, iar Isus Cristos ne-a arătat cum este un păstor adevărat: este unul care-și dă viața pentru oile sale. Spre deosebire de „cei plătiți” care nu urmăresc decât puterea, bogăția și alte avantaje, Isus ne-a descoperit o viață bună, frumoasă, reușită nu este o viață egoistă, necinstită, ci o viață dăruită. Pentru aceasta însă Păstorul bun trebuie să lupte cu tot soiul de lupi interni și externi.  

Exemple de lupi interni: răutatea, mândria, orgoliul, descurajarea, lenea și plictiseala, nerecunoștința, vorbirea de rău, lipsa de responsabilitate, incapacitatea de a-i aprecia pe ceilalți etc.

Exemple de lupi externi: mentalitatea generală („Toți sunt așa!”, „Toți gândesc așa!” „Toți fac așa! Toți vorbesc așa!”); sau un model fals de om reușit, prezentat de televiziuni: șmecherul, hoțul, violentul, adică oameni care nu consideră valori: cinstea, omenia, bunul simț, solidaritatea, bunătatea, credința.

Cu lupul nu se discută, nu se negociază. Pentru că sunt vicleni și cruzi iar odată ce ne răpesc devenim victimele lor; se hrănesc din noi, adică din tot ceea ce noi avem mai bun, mai de preț, mai important, mai sfânt; ne dezumanizează, ne devorează frumusețea umană și creștină și ne abandonează, cum spunea profetul Ezechiel: „pradă tuturor fiarelor câmpului”.

Isus ne apără de aceste „bestii”, dacă ascultăm de glasul lui și rămânem uniți în jurul lui ca „o singură turmă şi un singur păstor”.

O a doua trăsătură a păstorului frumos este cunoașterea oilor sale. De altfel, Isus vorbește despre o cunoaștere reciprocă: „Eu le cunosc pe ale mele și ale mele mă cunosc pe mine”.

Știm că în Sfânta Evanghelie, când se vorbește despre cunoașterea lui Dumnezeu, aceasta nu se reduce la a avea o idee despre el, sau la a ști câte ceva despre el, ci a trăi împreună cu el, a dezvolta o relație de prietenie și comuniune cu el. Cunoașterea presupune întâlnire cu celălalt, dialog sincer, ascultare reciprocă, încredere unul în celălalt, iertare, ajutor etc.

De altfel, sunt oameni care poate știu multe despre Isus, dar nu-l cunosc, pentru că – apostolul Paul ne învață că o adevărată cunoaștere dintre două persoane nu are loc prin știință, ci prin iubire. Iubirea lui Isus pentru fiecare dintre noi este iubire autentică deoarece poartă semnul autenticității: suferința (F. Varillon). „Eu sunt convins – scrie Leon Bloy – că cineva mă iubește atunci când acceptă să sufere pentru mine(…). Cristos m-a iubit și a mers la moarte din iubire față de mine”.

În sfârșit, a treia trăsătură a Păstorului bun este aceea că „își dă viața” pentru oile sale. 

De aceea îl iubește Dumnezeu Tatăl pe Isus „pentru că – spune el – îmi dau viaţa pentru ca s-o iau din nou. Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu” (In 10,19). Iată ce îl face pe Isus frumos: dăruirea vieții din iubire. El a fost constituit de Dumnezeu poarta de intrare în această viață frumoasă: „Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit”.

Din Izvoarele franciscane
FF 261: Tu ești sfânt, Doamne, singurul Dumnezeu, care faci minuni… Tu eşti iubire şi caritate, Tu eşti înţelepciune, Tu eşti umilinţă, Tu eşti răbdare, Tu eşti frumuseţe, Tu eşti blândeţe, Tu eşti siguranţă, Tu eşti linişte (…).

Distribuie cu: