Matei 24,37-44
Isus le-a răspuns discipolilor săi: „Cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi venirea Fiului Omului: căci, după cum era în acele zile dinaintea potopului, când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă şi nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toți, tot așa va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat; două vor măcina la moară: una va fi luată, iar cealaltă, lăsată. Vegheați, așadar, căci nu știți în ce zi vine stăpânul vostru! Dar aceasta s-o știți: dacă ar ști stăpânul casei la care strajă vine hoțul, ar veghea și nu ar lăsa să i se spargă casa. De aceea, fiți și voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiți!

Comentariu
În Prima Duminică din Advent suntem invitați să ne pregătim pentru a doua venire a Fiului Omului. De fapt, însăși etimologia Adventului ne orientează spre cineva care vine, căci ad-venire înseamnă „a veni la”. Fiul Omului vine la noi, expresie care apare de trei ori în textul de astăzi: la început, la mijloc și la sfârșit, oferindu-ne astfel cheia de lectură: venirea Fiului Omului în cele trei ipostaze bine cunoscute de o tradiție antică a Bisericii: prima venire se realizează la Nașterea sa pe care o celebrăm la Crăciun; a doua este la sfârșitul lumii pe care o amintim în prima parte a Adventului; apoi venirea intermedie, pe care o celebrăm ori de câte ori participăm la sfânta Liturghie și îl primim pe Isus în sfânta Împărtășanie.

În Evanghelia după sfântul Matei, pe care o vom medita mai îndeaproape în acest An liturgic, expresia „Fiul Omului” apare de 28 de ori. De exemplu, celui care promite: „Învăţătorule, te voi urma oriunde te vei duce” (Mt 8,19), Isus îi răspunde: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul” (Mt 8,20). De asemenea, în Mt 9,6-7 este relatat: „Dar ca să știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ, i-a spus paralizatului: «Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!». Atunci, ridicându-se, s-a dus acasă”.

Isus, în calitate de Fiu al Omului, are puterea de a vindeca trupește, de orice infirmitate fizică, dar și sufletește, prin iertarea păcatelor. Cine dintre noi nu vrea să fie vindecat de bolile sale trupești, precum și de paralizia sufletească a păcatului? Pentru a se întâmpla această dublă minune și în viața noastră, e nevoie să decidem că vrem să îi slujim lui Isus! Și chiar dacă minunea vindecării fizice nu se verifică în timpul vieții pământești, avem certitudinea credinței că vindecarea sufletească ne dă puterea necesară să îi slujim într-un oarecare mod. Gândul la veșnicia trăită în prezența Fiului Omului ne potențează cu energii spirituale de neimaginat.

Dar și în cazul în care cineva nu înțelege sensul slujirii, e bine să mediteze în continuare și va descoperi că „Fiul Omului nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți!” (Mt 20,28). Da, Isus nu se limitează la vorbire, atunci când propune un stil de viață, ci dă exemplu, ba chiar își dă viața pentru a ne răscumpăra din ghearele păcatului și ale morții.

Dacă Fiul Omului deschide Anul liturgic A, tot el îl va și încheia, în sărbătoarea lui Cristos Rege, când vom medita asupra textului din Mt 25,31, unde citim: „Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toți îngerii, atunci se va așeza pe tronul gloriei sale”. Isus este Fiul Omului, lui i s-au dat stăpânirea, gloria și domnia. Merită să decidem că vrem să îi slujim, nu doar pentru că slujirea respectivă ne inserează în viața veșnică, dar mai cu seamă pentru că Isus ne-a dat exemplu de slujire și vrea să îl urmăm pe cale. Tot el va veni la sfârșitul vieții spre a-i separa pe slujitorii săi de slujitorii altor stăpâni. E și normal să fie de partea lui Isus în veșnicie cine îi slujește în această viață.

Deci, noi ne pregătim pentru venirea Fiului Omului. Dar cum vine Fiul Omului? Așa cum a venit potopul în timpul lui Noe sau cum vine un hoț în timpul nopții. Aceste două imagini simbolice trezesc imaginarul nostru, deoarece ne situează în punctul culminant al vieții, cel al trecerii spre veșnicie.

Iată de ce venirea Fiului Omului merită toată atenția noastră, căci de modul cum ne pregătim pentru acest eveniment depinde stilul de viață adoptat, precum și finalitatea ultimă a vieții. Acum înțelegem limbajul parenetic ce ne trezește din lâncezeala oboselii cotidiene și ne oferă energia entuziasmantă a unui nou început de Advent.

*

Distribuie cu: