Matei 16,13-20
În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” ¹⁶ Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” Isus, luând cuvântul, i-a spus: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”. Atunci le-a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristos.

Comentariu
După o bună parte a activității sale publice, Isus face un sondaj de opinii cu privire la cum au perceput oamenii identitatea sa: „Cine spun oamenii că este Fiul omului?” (Mt 16,13). Discipolii relatează opinia lumii care nu este altceva decât o reiterare a ceea ce s-a mai spus în Mt 14,1-5, când Irod Antipa, Tetrarhul Galileii voia să știe cine este Isus. Răspunsurile lumii au un numitor comun: Isus este un profet, voind să spună că profeții au rolul de a vorbi în locul lui Dumnezeu, în favoarea poporului. Acest rol îl îndeplinește Isus cu în tot ceea ce face și învață. Răspunsul oamenilor este corect, dar incomplet. De aceea Isus îi întreabă pe discipoli: „Dar voi, cine spuneți că sunt?” (Mt 16,15). Deși întrebarea este adresată tuturor, răspunde doar Petru: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (Mt 16,16). Această afirmație de credință a mai fost spusă, parțial, de către discipolii aflați în barcă, după cum relatează Mt 14,33: „s-au prosternat, spunând: „Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu”. Printre cei care au afirmat filiația divină a lui Isus se afla și Petru. Acum el singur, în numele tuturor discipolilor declară: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu” (Mt 16,16). A spune că Isus este Cristos înseamnă recunoașterea împlinirii profețiilor despre Mesia în Isus. Numai că e nevoie să distingem între două filoane mesianice în VT. Unul se referea la un Mesia triumfător care va elibera Israelul de dușmani, prin intermediul forței. Altul se referea la Mesia suferind, după modelul Slujitorului din cântecele mesianice ale profetului Isaia. Pare că Petru gândea la primul exemplu mesianic, al lui Cristos triumfător.

Petru mai afirmă că Isus este „Fiul Dumnezeului celui viu” (Mt 16,16). Această afirmație de credință merge în direcția învierii (Mt 22,31-32). Din răspunsul lui Petru observăm o descriere bună a identității lui Isus care nu se limitează la întruchiparea vreunui profet, ci este una cu Dumnezeu Tatăl. Ne dăm seama cu toții că aici nu este vorba despre bravura lui Petru, ci despre o revelație, asemenea celei de care a avut parte Moise, de aceea Isus îi spune lui Petru: „Fericit ești tu, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea și sângele ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri” (Mt 16,17). În alte cuvinte, Petru a fost destinatarul privilegiat al unei revelații din partea Tatălui. Ba mai mult, Petru este și destinatarul unei promisiuni din partea lui Isus: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica mea și porțile iadului nu o vor birui!” (Mt 16,18). Acest verset din Mt 16,18 a reprezentat un fel de crux interpretum al NT, adică un verset dificil de interpretat, căci este vorba despre fundamentul pe care Isus și-a construit Biserica sa. De fapt, la cine se referă Isus prin această afirmație: la Cristos sau la Petru? Adică cine este stânca? Noi știm că Isus Cristos este stânca pe care este construită Biserica, după cum afirmă 1Cor 10,4: „și toți au băut aceeași băutură spirituală pentru că ei beau din stânca spirituală care îi urma, iar stânca era Cristos”. Aceeași idee este confirmată de sfântul Petru în Fap 4,11-12: „[Isus] este «piatra disprețuită de voi, constructorii, care a ajuns piatra unghiulară». Şi nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”.

Asupra acestor afirmații nu există dubii, însă tocmai Isus l-a ales pe Simon și i-a schimbat numele în Chefa, deoarece a voit ca Petru să reprezinte vizibil Biserica lui Cristos, reprezentare care nu se sfârșește cu trecerea din această viață a lui Petru. De ce? Dacă Isus a voit un reprezentant al Apostolilor să fie capul vizibil al Bisericii, nu a făcut această alegere doar pentru durata vieții unui om. Ar fi putut să rămână Isus însuși cel care conduce spiritual Biserica și după înălțarea lui la cer. Însă Isus îl alege pe Petru, despre care și unul dintre protestanții reformați ai zilelor noastre, un exeget de seamă, pe nume Ulrich Luz, afirmă: „Dacă noi protestanții, în dorința noastră de unitate a bisericii, ne-am simți reprezentați și nu judecați de papa, cu siguranță ceva ar începe să se miște, cu atât mai mult cu cât noi știm din Biblie că serviciul lui Petru poate asuma forme multiple. Și un serviciu papal al lui Petru, care ar garanta unitatea întregii biserici în slujirea tradiției lui Isus, în mod necesar nu ar fi refuzat de noi iure divino”.

Atâta timp cât există mai mulți reprezentanți ai lui Isus și, respectiv, ai lui Petru, nu e posibil ca Biserica lui Isus să fie una. Tocmai de aceea Isus l-a constituit pe Petru ca semn vizibil al pietrei pe care a construit Biserica sa, iar Papa este un slujitor în slujba unității Bisericii. De fapt, Isus continuă cu promisiunea adresată lui Petru și îi spune: „Ție îți voi da cheile împărăției cerurilor, ceea ce vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, ceea ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri” (Mt 16,19). Isus îi încredințează doar lui Petru cheile împărăției cerurilor, deși în Mt 18,18 tot Isus afirmă: „tot ce veți lega pe pământ va fi legat și în ceruri, ceea ce veți dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri”. Ce înseamnă această diferență? Că Petru este singurul destinatar al cheilor, însă le folosește împreună cu colegiul apostolilor pentru a lega și a dezlega. Petru este primus inter pares.

*

Distribuie cu: