Matei 25,31-46
Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toți îngerii, atunci se va așeza pe tronul gloriei sale. Și vor fi adunate înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărți pe unii de alții așa cum păstorul desparte oile de capre: va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: „Veniți, binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii! Căci am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și mi-ați dat să beau, am fost străin și m-ați primit, gol și m-ați îmbrăcat, bolnav și m-ați vizitat, am fost în închisoare și ați venit la mine!” Atunci îi vor răspunde cei drepți, zicând: „Doamne, când te-am văzut flămând și te-am hrănit, sau însetat și ți-am dat să bei? Când te-am văzut străin și te-am primit, sau gol și te-am îmbrăcat? Când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?” Iar regele, răspunzând, le va spune: „Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut”. Atunci le va spune celor de la stânga: „Plecați de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic pregătit pentru diavol și îngerii lui! Căci am fost flămând și nu mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și nu mi-ați dat să beau, am fost străin și nu m-ați primit, gol și nu m-ați îmbrăcat, bolnav și în închisoare și nu m-ați vizitat”. Atunci ei îi vor răspunde, zicând: „Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat, sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare și nu ți-am slujit?” Iar el le va răspunde: „Adevăr vă spun: tot ce nu ați făcut unuia dintre aceștia, cei mai mici, mie nu mi-ați făcut”. Și vor merge aceștia în chinul veșnic, iar cei drepți, în viața cea veșnică.

Comentariu
Iată-ne ajunși la sfârșitul Anului liturgic A, dedicat evanghelistului Matei, în Duminica a XXXIV-a care corespunde și cu solemnitatea lui Cristos, Regele Universului, o sărbătoare relativ recentă, fiind instituită de Papa Pius al XI-lea, în anul 1925, prin enciclica Quas Primas. Acțiunea de judecată a Fiului Omului, devenit Rege, face parte din marele plan al supunerii oricărei făpturi lui Dumnezeu Tatăl. Dacă în timpul vieții pământești fiecare este liber să adere sau nu la învățătura Fiului Omului, prin care devine părtaș al împărăției sau se separă de ea, acum, la sfârșitul vieții, toate națiunile sunt adunate înaintea tronului de judecată. Cine le adună? Întrucât nu se spune, din pasivul teologic sunachthēsontai = „vor fi adunate”, deducem că Dumnezeu Tatăl este cel care săvârșește această acțiune.

Când noi spunem „toate națiunile”, traducem expresia grecească panta ta ethnē. În general, în Evanghelia după sfântul Matei, termenul ethnē se referă la națiunile păgâne, ca în Mt 6,31-32. Făcând referință la națiuni sau etnii nu înseamnă că evreii sunt escluși, după cum afirmă sfântul Paul în Rom 11,1-12. De asemenea, citând textul din Is 11,10, Mt 12,21 afirmă despre slujitorul ales de Dumnezeu: „iar neamurile [ta ethnē] își vor pune speranța în numele lui”. Același slujitor ales de Dumnezeu este identificat acum cu Fiul Omului care se așază pe tronul gloriei sale, fiind însoțit de toți îngerii. Care îngeri? Cei buni și fideli care au luptat împotriva îngerilor răi, învingându-i și aruncându-i pe pământ, așa cum afirmă Ap 12,7-9. Lupta descrisă de Apocalipsul sfântului Ioan, când a avut loc separarea între îngerii fideli și îngerii răzvrătiți, este materializată de evanghelistul Matei în cazul judecății finale, când Fiul Omului se așază pe tronul gloriei sale, pentru a separa pe cei care s-au aliat cu diavolul și Satana, împreună cu îngerii lui, de cei care s-au aliat cu Mihael și cu îngerii lui. Surpriza cea mare, în momentul judecății finale, constă tocmai în valoarea egală între cele două porunci fundamentale și scoaterea la iveală a amăgirii credincioșilor care consideră că îl iubesc pe Dumnezeu, fără să îl iubească și pe aproapele. În acest moment al adevărului, Fiul Omului se identifică cu aproapele, în special cu cei care au avut nevoie de faptele de milostenie trupească, inspirate din Cartea lui Tobia (1,16-17; 4,7-11).

Cine practică faptele de milostenie și îi învață pe alții să facă la fel, are parte de ceea ce scrie Sir 17,22: „Fapta bună a omului este ca un sigiliu cu el și binefacerea omului o păstrează ca pupila [ochiului], împărțind fiilor săi și fiicelor sale convertirea”. De asemenea, Is 58,7 afirmă: „Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l și nu-i lăsa deoparte pe cei din neamul tău!” Motivația unui astfel de comportament este explicată în Evr 13,3: „Aduceți-vă aminte de cei închiși, ca și cum ați fi închiși împreună cu ei; de cei maltratați ca unii care sunteți și voi în trup!”; iar modalitatea este descrisă de Rom 12,8: „cine face pomană [s-o facă] cu bucurie!”.

Catehismul Bisericii Catolice sintetizează această învățătură la nr. 2477:

Faptele de milostenie sunt acțiunile caritabile prin care venim în ajutorul aproapelui în nevoile lui trupești și spirituale. A instrui, a sfătui, a mângâia, a încuraja sunt fapte de milostenie spirituală, ca și a ierta și a suporta cu răbdare. Faptele de milostenie trupească sunt, mai ales, a-i hrăni pe cei flămânzi, a-i adăposti pe cei fără locuință, a-i îmbrăca pe cei zdrențăroși, a-i vizita pe bolnavi și pe cei închiși, a-i îngropa pe cei morți. Printre aceste gesturi, pomana făcută celor săraci este una dintre principalele mărturii ale iubirii frățești: ea este și o faptă de dreptate plăcută lui Dumnezeu.

Acum noi știm că orice faptă săvârșită în favoarea aproapelui este un bine făcut Fiului Omului, și orice faptă bună, negată aproapelui, este o acțiune săvârșită împotriva Fiului Omului. Dacă am înțeles această diferență, să ne întrebăm: care este alegerea mea, în urma acestei meditații? De partea cui vreau să stau în veșnicie?

Să cerem acum harul de a fi drepți cu bunurile acestui pământ și milostivi cu ființele care îl locuiesc, pentru a auzi la sfârșit invitația celui care este așezat pe tronul gloriei sale: „Veniți, binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii!” (Mt 25,34).

*

Distribuie cu: