Luca 9,18-24
Pe când se afla la o parte, în rugăciune, iar discipolii erau cu el, i-a întrebat: „Cine spun mulțimile că sunt eu?” Ei i-au răspuns: „«Ioan Botezătorul», alții «Ilie», iar alții că «a înviat unul dintre profeții cei vechi»”. El le-a spus: „Dar voi cine spuneți că sunt?” Atunci, răspunzând, Petru a zis: “Cristosul lui Dumnezeu!” Dar el le-a interzis cu strictețe să spună aceasta cuiva, zicând: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie”. Apoi le spunea tuturor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze. Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde, cine însă își va pierde viața pentru mine acela o va salva”.

Comentariu
Contextul istoric și politic în care a trăit Isus Cristos a fost în mod evident nefavorabil, iar oamenii timpului respectiv au întâmpinat mereu dificultăți de acceptare a lui Isus ca Fiul al lui Dumnezeu, venit în lume ca răscumpărător și mântuitor. Textul evanghelic relatat de Luca, dezvăluie identitatea cea adevărată a lui Cristos care este categoric diferită de cea imaginată de contemporanii săi. Dialogul dintre Cristos și discipolii săi, este așezat între începutul activității misionare a celor doisprezece apostoli și anunțul pătimirii sale. Evanghelistul Luca, îl prezintă pe Isus într-un loc izolat, prosternat în rugăciune. El se roagă Tatălui, ca misiunea încredințată  să se realizeze întocmai. Mărturia plină de credință a lui Petru privind identitatea lui Cristos, reprezintă pentru cei prezenți o sursă de maturizare a credinței și de revelare a lui Dumnezeu. Inițial Cristos îi întreabă pe discipoli, cei care i-au stat mereu aproape, ce vorbesc mulțimile despre el, cum este perceput de contemporanii săi. Răspunsurile sunt extrem de diferite. Unii îl asociază cu Ioan Botezătorul, alții cu Ilie și alții cu un profet din vechime care ar fi înviat din morți. În mod logic erau ”bârfele” care circulau în popor cu privire la identitatea și misiunea lui Cristos.

Isus, continuă și îi interpelează pe proprii săi discipoli cu privire la El. Dar voi, voi care m-ați însoțit în activitatea publică de predicare, ați văzut numeroase minuni, cine spuneți că sunt? O voce răspunde prompt și fără ezitare, era vocea lui Petru convins că nu poate greși…Tu ești Cristos Fiul lui Dumnezeu, tu ești Unsul lui Dumnezeu, tu ești Mesia, Fiul omului. Numai după această mărturie de credință, Cristos continuă discursul său și revelează planul lui Dumnezeu cu privire la El. Fiul omului va suferi multe, va fi respins, va fi ucis, dar a treia zi va învia. Apoi oferă rețeta ucenicului credincios pornit în urmarea Lui, renunțarea la propria voință și purtarea crucii cu răbdare și seninătate. Oricine își dă viața în urmarea lui Cristos, acela se va bucura de adevărata viață. Dacă vrea cineva? Isus nu forțează pe nimeni, respectă libertatea omului: l-a invitat pe tânărul bogat să-l urmeze, dar nu l-a forțat; nu l-a forțat nici pe Iuda să renunțe la planul său. Dar cine refuză cuvântul lui Isus trage consecințele. Evanghelia ne spune că tânărul bogat a plecat foarte trist: a trăit și a murit cu tristețea și cu bogăția lui, iar cazul lui Iuda a fost de-a dreptul tragic.

Dar tu frate, cine spui că sunt Eu?…te întreabă azi Cristos. Ne recunoaștem cel puțin teoretic condiția de copii ai lui Dumnezeu, iar credința pe care am primit-o în dar, constituie legătura cea mai profundă cu creatorul. Situațiile concrete prin care trecem în fiecare zi în ce privește viața de credință sunt tot mai provocatoare și ne expun riscului de a da răspunsuri extrem de diferite cu privire la identitatea lui Cristos, asemenea contemporanilor lui Isus. Avem  asemenea ucenicilor numeroase dovezi de iubire din partea lui Cristos care justifică pe deplin dumnezeirea. Dar tu cine spui că sunt eu? Un răspuns comprehensiv îl dă sfântul Ambroziu: „Cristos e totul pentru noi. Avem totul în Cristos. Dacă vrei să-și vindeci rănile, el e medicul. Dacă ești apăsat de nedreptate, el e dreptatea. Dacă ai nevoie de ajutor, el este forța. Dacă te temi de moarte, el e viața. Dacă dorești paradisul, el e calea. Dacă fugi de întuneric, el e lumina, dacă îți este foame el e hrana”.

Din Izvoarele Franciscane
FF 1431: După ce a terminat rugăciunea, sfântul Francisc, a luat cartea care era închisă și îngenunchindu-se înaintea altarului a deschis-o. Imediat i-a căzut sub ochi cuvântul Domnului: ”Dacă vrei să fii desăvârșit, mergi vinde tot ce ai și împarte la săraci și vei avea comoară în cer”. După ce a citit acest verset, Francisc se simțea foarte fericit și i-a adus laudă lui Dumnezeu. Dar ca un adevărat adorator al Sfintei Treimi a dorit să aibă susținerea a trei mărturii și a deschis cartea pentru a doua și a treia oară. La a doua oară a găsit această frază: ”Să nu luați nimic cu voi….”, iar la a treia: ”Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine…” Atunci Francisc, care de fiecare dată aducea mulțumire Domnului, care îi arătase în mod clar că aproba propunerea, spuse celor doi frați adică lui Bernard și Petru: ”Fraților aceasta este regula și viața noastră și a tuturor celor care vor dori să vină în rândul nostru. Mergeți așadar și faceți ceea ce ați auzit”.

Distribuie cu: