Ioan 15,26-27; 16,12-15
Când va veni Mângâietorul pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie despre mine. Și voi veți da mărturie, pentru că de la început sunteți cu mine.

Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteți purta. Însă, când va veni el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi și vă va vesti lucrurile care vor veni. El mă va glorifica pe mine pentru că dintru-al meu va lua și vă va vesti vouă. Toate câte le are Tatăl sunt ale mele; de aceea v-am spus că ia dintru-al meu și vă va vesti.

Comentariu
Numele Rusalii provine din slavonă, fiind o traducere a grecescului Pentēkostē, în traducere românească Cincizecime, așa cum este atestat în Fap 2,1: „Când a sosit ziua Rusaliilor, toți erau împreună în același loc”. Acest text introduce descrierea manifestării Duhului Sfânt, sub formă de „vuiet”, „vijelie puternică” și „limbi ca de foc”, a căror origine este „cerul” (Fap 2,2-3). Sărbătoarea de astăzi mai este numită și Coborârea Duhului Sfânt, deoarece „Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească” (Fap 2,4).

Duhul Sfânt se aude ca un vuiet, ca o vijelie puternică, dar se vede sub forma limbilor de foc, urmând semantica ebraică, unde rûah înseamnă duh, spirit, vânt și simbolizează acțiunea divină în istoria poporului ales. La Rusalii, toți cei prezenți sunt umpluți de Duhul Sfânt, devenind capabili să vorbească limbi noi și diferite, cu scopul ca toți oamenii, din toate națiunile să înțeleagă mesajul transmis (Fap 2,5-8).

Manifestarea Duhului Sfânt sub formă de limbi ca de foc și înțelegerea comună a tuturor națiunilor de sub cer reprezintă o întoarcere la situația dinaintea Turnului Babel, când comuniunea dintre oameni și Dumnezeu era bazată pe vorbirea unei singure limbi (Gen 11,1). Duhul Sfânt creează comuniunea dintre om și Dumnezeu, de unde derivă și comuniunea dintre oameni. Când omul se înstrăinează de Dumnezeu, se înstrăinează și de semenul său, iar efectele sunt dezbinarea, schismele, mâniile, războaiele. Și fiecare consideră că este de partea cea bună, iar ceilalți sunt de partea rea. Situația devine astfel insuportabilă, iar omul rămâne cu nostalgia unității dinaintea dezbinării, a iubirii dinaintea urii. Altfel spus, omul a simțit dintotdeauna că este mai mult decât îi oferă perspectiva vieții pământești, însă nu a știut cum să se raporteze la intuiția spirituală despre veșnicie.

O astfel de comuniune este posibilă doar sub influența Duhului Sfânt, despre care Isus afirmă în In 15,26: „Când va veni Parakletul pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie despre mine”. De ce este numit Paraklet? Deoarece numele Paraklet provine de la prepoziția para = „lângă” și de la verbul kaleō = „chem”, al cărui participiu pasiv este klētos = „chemat”, „invitat”. În traducerile latine, Paraklet este Advocatus, iar semnificația este aceeași: „chemat la”, „chemat lângă”. Parakletul sau Avocatul este Duhul Sfânt chemat când de Dumnezeu Tatăl, când de Dumnezeu Fiul pentru a veni în ajutorul omului în căutarea adevărului care conform In 14,6 este Isus însuși, „calea, adevărul și viața”.

În  Evanghelia după sfântul Ioan și în 1In, apelativul Paraklet este atribuit atât Duhului Adevărului (In 15,26) cât și lui Isus Cristos. Această identificare este specificată în In 14,16, unde Isus afirmă: „și eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Paraklet ca să fie cu voi pentru totdeauna”. Un alt Paraklet face referință la primul care este Isus Cristos, după cum apare clar în 1In 2,1: „Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva ar păcătui, avem un Paraklet la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept”. De aici rezultă că Isus Cristos și Duhul Adevărului sunt una: Isus este Paraklet, Duhul este Paraklet, așa cum Fiul și Tatăl sunt una (In 10,30). Cine crede în această unitate dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este condus la unitatea presupusă înaintea turnului Babel (Gen 11,1), adică la comuniunea omului cu Dumnezeu care îi asigură nemurirea atât de mult dorită și, prin derivație, comuniunea de iubire dintre oameni.

E nevoie de intervenția Duhului pentru a putea înțelege tot adevărul. Discipolii nu puteau înțelege pe deplin adevărul cât timp Isus era cu ei, deoarece adevărul deplin s-a manifestat prin moartea și învierea lui Isus Cristos. Tocmai aceasta înseamnă că e mai bine pentru discipoli ca Isus să plece la Tatăl, pentru a putea veni Duhul adevărului. Discipolii nu au putut suporta înțelege nici suporta tot adevărul în timpul vieții pământești a lui Isus, însă după plecarea sa vor fi conduși de către Paraklet, adică vor avea parte de o percepție spirituală despre adevăr, așa cum este Duhul adevărului. Să ne lăsăm conduși înspre tot adevărul de către Duhul adevărului și vom descoperi că, așa cum Duhul Sfânt contribuie la întruparea Cuvântului, deci la nașterea lui Isus, tot la fel, Fiul contribuie la purcederea Duhului Sfânt.

*

Distribuie cu: